trăiam într-o constelaţie îndepărtată
când au venit din neunde şi-au spus
astăzi trebuie să bată
vreme de sus
apoi peste trupu-mi de înger bătrân
au tras iarbă stelară
până au văzut că mereu îmi rămân
aripile-afară
îmi strigau iată zorile plânge-le
iată-ţi singurii prieteni învie-i
şi mâinile lor erau pline de sângele
copilăriei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels