Xavier Montoliu (foto 1) s-a născut la Badalona, oraş din aria metropolitană a Barcelonei, cunoscuta capitală a regiunii autonome Catalunya din Spania. Absolvent al Facultăţii de Filologie Catalană din Barcelona, a venit la Bucureşti ca lector de catalană în 1992, într-o perioadă când, în afara de istorici şi lingvişti, puţini români ştiau ceva despre Catalunya şi despre limba catalană. În 1996-1997 a fost lector de catalană la Universitatea din Toulouse - Le Mirail, în 1999-2003 a lucrat la Centrul Cultural Catalan Blanquerna din Madrid. În 2003 a revenit la Barcelona, unde lucrează la Institució de les Lletres Catalanes. România i-a rămas mereu în suflet, ajută cu tot ce poate ca literatura catalană să ajungă aici, dar şi invers, ca aceea română să fie mai cunoscută de ai săi.
-Ne-am întâlnit ultima data acum aproape 2 ani, ocazie cu care, chiar pentru acest ziar, ţi-am luat un interviu. Te întrebam atunci pentru a câta oară eşti în România, am renunţat la numărătoare, ştiu că ţi-e greu de acum să ţii socoteala. Acum te întreb: cum stai cu fericirea?
-A, mergi drept la ţintă. Trimitere directă la Sorescu. Trebuie să spun că, graţie lui, stau, stăm foarte bine la acest capitol. Timpul liber din anul care a trecut de la ultima noastră întâlnire l-am dedicat traducerii unei antologii bilingve, catalano-română, de 100 de poeme selectate din principalele volume şi etape din creaţia acestui excepţional poet. O traducere făcută la patru mâini, împreună cu Corina Oproae, o profesoară română stabilită de mulţi ani la Barcelona. O provocare, căci este prima traducere a lui Sorescu în catalană şi a fost acceptată imediat de editură, care ulterior a solicitat şi a obţinut o subvenţie de la Institutul Cultural Român.
-„Un catalan vorbitor de limbă română poet, şi o româncă vorbitoare de limbă catalană poetă”, cum scrie pe facebook-ul antologiei Magda Bistriceanu, care a participat la una dintre prezentările cărţii.
-Evident, vorbeşte metaforic. Din păcate, niciunul dintre noi nu este poet, dar amândoi suntem îndrăgostiţi de poezia lui Sorescu. Şi.... încântaţi să îi ajutăm şi pe alţii să îl cunoască şi să-l îndrăgească. Publicul cititor a fost realmente marea şi plăcuta surpriză.
Cum spunea poeta catalană Sònia Moll – care va veni de altfel în octombrie la „Maratonul European de Poezie la Feminin” de la Braşov organizat de Andrei Bodiu: „Să asişti la un recital de poezie fără să ştii nimic despre autor şi despre opera lui poate fi un risc. Dar risc şi câştig: chiar primele versuri reuşesc, brusc, să te situeze în universul autorului pe care nu-l cunoşti şi din care nu ai citit niciodată. Este un efect de teleportare, din locul de unde eşti şi priveşti lumea, din care o spui, până la locul de unde Sorescu priveşte lumea şi o numeşte. Instant, chiar de la primele poeme, de parcă ai pocni din degete şi te-ai trezi într-un peisaj care nu este al tău, dar pe care îl recunoşti într-un fel foarte dificil de precizat.”. Cu siguranţă, această cotidianitate este unul din motivele bunei receptări a traducerii de către cititori, surprinşi de uşurinţa lui Sorescu de a te transporta şi conecta cu interiorul propriu.
-Per entre els dies / Printre zile, cum aţi numit antologia, a apărut în februarie la prestigioasa editură Lleonard Muntaner din Palma de Mallorca, cu o prefaţă a unui prestigios şi foarte iubit poet, Francesc Parcerisas. „Printre zilele” trecute de atunci a devenit, aş zice, o vedetă, cu mai multe prezentări, lansări, cum se zice la noi, cu recenzii elogioase, semnate de critici sau de poeţi, cu multe like-uri pe facebook. Voi reveni la acestea, dar, deocamdată, aş vrea să te întreb cât au contat la acest destin de excepţie al cărţii editura care a publicat-o şi numele prefaţatorului.
-Sigur, apariţia la o editură atât de selectivă ca Lleonard Muntaner şi cuvintele lui Francesc Parcerisas au fost cea mai bună carte de vizită şi garanţie pentru iubitorii de poezie. Citez din prefaţa despre acest poet de o factură neobişnuită în poezia catalană: „Marin Sorescu este, una peste alta, un scriitor cu o ingeniozitate foarte aparte, la care cititorul ajunge cu uşurinţă, fără prea multe obstacole, dar în a cărui lectură se loveşte de forţa neaşteptată a sensului care ni se oferă şi ni se ascunde – ca într-o scamatorie în care iluzionistul ne arată un anume truc doar spre a ne distrage atenţia şi a ne ului, între timp, cu o nouă năzdrăvănie despre care nu vom şti niciodată de unde a ieşit, cum s-a produs”. De altfel, Parcerisas îl cunoscuse pe Sorescu cu mult timp în urmă, printr-o traducere engleză, şi cred că i-a făcut plăcere să-l recitească în limba sa.
-Cuvintele lui Damià Alou, profesor la Facultatea de Traducere şi Interpretare la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona, despre omnipotenţa lirică a lui Sorescu, e rândul meu să citez, arată puternica impresie pe care i-a lăsat-o poetul cunoscut prin intermediul traducerii voastre: „Poezia lui Marin Sorescu este una debordantă, poezia unui om căruia nu îi este de ajuns o viaţă şi ştie că nu există multiplicare mai mare decât cuvântul, ficţiunea de a fi alţii sau el însuşi, dar în alt fel”. Şi, din ce am văzut pe Google, citatele ar putea continua.
-Da, nu cred să existe o mai mare bucurie pentru un traducător, în afară de aceea a actului traducerii, decât să vadă un asemenea ecou al muncii lui. Cred că impactul atât de puternic se datorează şi stilului lui Sorescu, atât de original, aproape necunoscut (în spaniolă, ultimul volumaş, tradus de Omar Lara, este din 1981).
-Un impact măsurabil, aş zice, şi prin dimensiunile publicului prezent la prezentarea sau, în cazul de faţă, prezentările cărţii. Ce ne poţi povesti în acest sens?
-Am avut, începând din iunie, patru asemenea întâlniri cu cititorii, în diferite locuri, şi în care s-au implicat, spre marea noastră bucurie, poeţi de-ai noştri: prima, cea „oficială”, cu participarea poeţilor Francesc Parcerisas şi Amadeu Vidal, la o mare librărie, Central del Raval, unde ICR Madrid obişnuieşte să lanseze cărţile traduse din română, apoi la cafeneaua Cafè Mandacarú din Barcelona (foto 2, 3), cu muzică de pian, apoi la biblioteca din Sant Cugat (foto 4, 5, 6), un oraş cu o solidă tradiţie culturală catalană, la 16 kilometri de Barcelona, şi, pe 31 august, cea din urmă, la Târgul de carte de la Llinars del Vallès, cu poetul Jaume Creus. Nu şi ultima, fiindcă vor mai urma şi altele, de exemplu la Palma de Mallorca, cu poetul Sebastià Perelló, în octombrie, Şi mai avem încă două confirmate pentru 2014. Intenţia noastră a fost întotdeauna de a avea un poet cunoscut care să poată vorbi despre Sorescu, să-i spună bun venit literar, cum a făcut prefaţatorul, şi să găsească puncte de vedere ale poeziei lui asociindu-le cu poezia catalană. Au fost prezentări pregătite cu multă grijă şi, îndrăznesc să spun, cu totul aparte. Însoţite de recitaluri de poezie din Sorescu în română şi în catalană şi de muzică românească sau pe versuri de Sorescu. La Sant Cugat au fost de faţă 130 de oameni, iar recitalul în catalană a fost susţinut de un recunoscut şi foarte iubit actor, Jordi Boixaderas, un cunoscut interpret al lui Shakespeare, Molière, Brecht etc., acompaniat de muzică de acordeon. Impresionant, sunt de nedescris plăcerea şi surpriza ce puteau fi citite pe feţele participanţilor şi noilor prieteni ai lui Sorescu! O prietenă traducătoare îmi spunea zilele acestea la Bucureşti că Sorescu ar fi fost plăcut surprins şi recunoscător de această interpretare a operei lui, din nefericire acum mai puţin cunoscută în România.
-Pentru români este mai puţin obişnuită o prezentare de carte la o cafenea. Ne poţi detalia?
-La Barcelona nu mai este de mult ceva neobişnuit. Cred că deja şi în România. Am putut asista la câteva recitaluri, de exemplu la cafeneaua „Tramvaiul 26” din Bucureşti şi la grădina „La Căpiţe” din Timişoara. Am putut cunoaşte astfel alţi poeţi, editori tineri şi responsabili de reviste, un adevărat ţesut intern foarte activ, în pofida avatarurilor economice şi politice. La Barcelona sunt multe asemenea locuri devenite concomitent şi spaţii culturale, unde au loc recitaluri de poezie sau lecturi din proze, mici concerte etc. Atmosfera destinsă, neprotocolară este considerată un mediu adecvat întâlnirii cu arta. Să mai adaug, pe de altă parte, că o bună parte din traseul meu profesional este aceea de manager cultural şi, de 10 ani, de gestiune literară, în cadrul Institutului Literelor Catalane.
-A avut un rol în toată această fascinantă istorie a antologiei Sorescu şi existenţa unei pagini de facebook a ei? O idee, mi se pare, inteligentă şi ingenioasă.
-Cu siguranţă, folosirea reţelelor sociale – căci am creat şi un hashtag pentru carte (#SORESCUCAT), sunt o alianţă utilă pentru difuzarea cărţii; sigur, trebuie folosite adecvat, dar, pe de o parte, prin această platformă alte persoane au aflat de traducere (informaţia este în catalană, română şi spaniolă), iar, pe de altă parte, a contribuit la o excelentă conlucrare între noi şi românii din Catalunya. Dacă veţi privi https://www.facebook.com/PerEntreElsDies, veţi întâlni un grup mixt de români şi catalani dedicat promovării lui Sorescu, like-uri venite deopotrivă de la români şi de la catalani etc. Apoi, trebuie adăugate, preluările făcute de alte pagini de socializare, lărgind astfel difuziunea dacă nu a cărţii, măcar a unora dintre poemele cuprinse în ea. De exemplu, ultima iniţiativă a fost aceea de publicare a unor fragmente din opera lui Sorescu pe facebook-ul Institutului Cultural din Madrid, cu ocazia celebrării Zilei limbii române.
-Se pare că, deşi auzim tot mai des că în zilele noastre se citeşte tot mai puţin, mai ales poezie, realitatea, cel puţin la Barcelona, nu pare a fi atât de neagră. Aici, din câte ştiu, din 1985 se organizează anual un festival internaţional de poezie, o săptămână internaţională a poeziei, în care se implică deopotrivă creatori şi autorităţi.
-Lectura este ceva individual, care nu se poate cuantifica doar prin vâzările de cărţi, care, evident au scăzut. Din fericire, iniţiativele de promovare a literaturii, atât ale entităţilor private, cât şi publice, permit o mai bună circulaţie a autorilor şi traducerilor din opera lor. La acest festival al nostru anul trecut au participat şi două poete române, Ileana Mălăncioiu şi Svetlana Cârstean, iar în acest an poezia românească a fost prezentă prin lectură din poemele lui Sorescu. Sper că, prin traduceri, iubitorii de poezie şi de literatură din Catalunya şi Spania să aibă la îndemână noi pagini din autori români. Aşa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu, când creşterea traducerilor a fost spectaculoasă.
-Dacă nu dezvălui un secret, aş spune că, de fapt, acestui obiectiv îi este subordonată venirea ta aici.
-Am în lucru pentru editura Valparaíso din Granada o traducere, de data aceasta în spaniolă, a unei antologii din poeta clujeană Letiţia Ilea, împreună cu care am şi stabilit selecţia. Institutul Cultural Român a considerat acest proiect suficient de important pentru a-l dota cu o bursă univers. Vreau acum să supun lecturii poetei soluţiile mele, să îi cer ajutorul când tradiţiile culturale şi lingvistice diferite – culturemele, cum sunt numite în teoria traducerii – fac dificilă traducerea etc. Şi... sper ca în anii viitori să continui cu noi antologii sau cărţi, Sper şi... ca să folosesc o expresie românească foarte sugestivă, om vedea cum merg lucrurile în condiţiile acestei crize care pare fără sfârşit. Dar din care apar, vedem, noi dinamici, la diferite nivele.
-Dar proza românească nu te atrage?
-Pe mine da, dar este mai greu să convingi o editură pentru o ediţie catalană, în condiţiile în care mulţi autori români sunt traduşi în spaniolă, iar catalanii sunt bilingvi. Sunt şi excepţii, de exemplu Editura Galaxia Gutenberg din Barcelona vrea să publice concomitent, în spaniolă şi catalană, o selecţie din volumul de publicistică al lui Norman Manea Laptele negru. Lui Victor Ivanovici i s-a încredinţat versiunea spaniolă, iar mie cea catalană. Publicarea se datorează faptului că această carte a lui Norman Manea, împreună cu Sense mans. Metàfores i papers sobre la traducció [Fără mâini. Metafore şi articole despre traducere] a lui Francesc Parcerisas au fost declarate câştigătoare de juriul internaţional al Premiului de eseu „Palau i Fabre”, la a patra ediţie a acestuia, din acest an. Am păşit, deci, şi pe tărâmul prozei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
