Aleph Story

ALEPH STORY: Cum au vândut toate guvernele cea mai valoroasă resursă a României în Occident, punând în pericol chiar viitorul ţării? O discuţie cu Cristian Hostiuc, ZF şi Costi Mocanu, Aleph News-STIU

01.12.2020, 19:17 8749

Sunteţi la Aleph Story, în fiecare zi de la ora 18:00, pe Ziarul Financiar, o discuţie cu Aleph News despre mai importante subiecte politice, economice şi sociale ale zilei.

Cristian Hostiuc: Astăzi alături de mine este Costi Mocanu, editor prezentator la Ştiu, principalul program de televiziune al lui Aleph News şi vom discuta despre România de astăzi. Costi, hai să ne uităm puţîn. Bineînţeles, cu toţii putem face o istorie, da? Noi în Ziarul Financiar am ilustrat prin 102 indicatori şi am marcat cei 102 ani de la Marea Unire. Ar fi putut sta mai bine, România ar fi putut sta mai bine decât ceea ce suntem, decât ceea ce este astăzi?

Costi Mocanu: Salut, întâi de toate, îţi mărturisesc că am deschis astăzi ziarul şi eram curios să citesc indicatorii pe care voi i-aţi propus. Şi nu am mai făcut asta pentru că titlul m-a împiedicat, pentru că din titlu am aflat că România este pe ultimul loc în Europa civilizată, Europa unită, privind ponderea investiţiilor, cheltuielilor pe care le face în învăţământ şi în sănătate. Şi în momentul ăla am spus " restul nu mă interesează". Învăţământul şi sănătatea sunt principalele două domenii în care un stat grijuliu, cu creier, ar trebui să îşi sprijine, susţină nu cetăţenii, ci viitorul. Iar lucrurile astea, că să mă întorc la întrebarea ta, s-au simţit în toţi aceşti ani. Sigur, am avut o perioadă dificilă, în care dezvoltarea economică a fost una diferită faţă de cea normală, în care regula de bază este cererea şi oferta. A fost perioada comunistă, nu m-aş referi la ea. Eu nu aş spune cum am fi putut să fim după 102 ani. Mă gândesc cu tristeţe unde ar fi trebuit să fim după 30 de ani, de când am dat la o parte un stil de guvernare care favorizează, şi istoria a arătat că nicăieri în lume nu a favorizat relaţii economice normale, nu a favorizat prosperitate, stilul comunist şi am adoptat un model de economie liberă, de piaţă, model bazat pe iniţiativă, pe idei, pe determinare. Problema noastră este că nu suntem unde ar fi trebuit să fim după 30 de ani, nu după 102 ani.

Cristian Hostiuc: Tu crezi că am fi putut să fim cum este Polonia astăzi? Dacă ne uităm statistic, în 1990 am pornit de la acelaşi nivel, adică PIB-ul României şi Poloniei în 1990, la căderea comunismului, a fost în jur de 40 de miliarde de dolari. Polonia avea chiar şi o datorie de acelaşi nivel, aproape de acelaşi nivel.

Costi Mocanu: Nu-şi chinuise cetăţenii, aşa cum statul nostru a găsit de cuviinţă să facă.

Cristian Hostiuc: Dacă ne uităm acum, România a ajuns după 30 de ani la un PIB de 200 de miliarde de euro, iar Polonia este undeva la 600 de miliarde de euro. Ce au avut ei şi ce am avut noi?

Costi Mocanu: Au avut întâi de toate din timpul comunismului şi chiar şi mai devreme. Să nu uităm, ei s-au luptat cu ruşii. În timpul comunismului ei au ridicat, prin solidaritate, au ridicat glasul. Au protestat, au strigat, şi-au făcut simţită vocea, şi-au făcut vocea auzită. Lucrurile astea contează. Noi am stat, e adevărat, am răbufnit atunci când am răbufnit, în 1989. Au avut un context, polonezii, mult mai favorabil, o comunitate puternică în Statele Unite, şi contează asta, au avut un papa şi a contat foarte mult. Au avut o apropiere dată de geografia Europei, de geografia statală a Europei, o apropiere mare faţă de mai mare, mai pronunţată decât a noastră, faţă de Vest şi accesibilitatea, sistemul de drumuri, de relaţii, sigur că favorizează foarte mult dezvoltarea economică. Toate astea sunt chestiuni reale dar mai presus de astea, au avut şi altă abordare. Anii ăştia nu au trecut prin ei aşa cum au trecut pe lângă noi. Noi am pierdut foarte mulţi ani.

Cristian Hostiuc: Spre exemplu, ştii ce este cel mai interesant? În anul 2000, când în România s-a produs o schimbare politică şi economică extraordinară, România are un ritm de creştere anual peste Polonia. Din păcate, România a pierdut anii 90. În anii 90 noi am rămas la acelaşi nivel al PIB-ului, chiar dimpotrivă, chiar am stagnat. Polonia a reuşit să depăşească anii 90 prin reforme profunde la începutul anilor 90, atunci Balterovici a plătit cu capul, că să zic aşa, la noi nu a plătit nimeni, la noi a fost o cumetrie generalizată. Dar după anul 2000 să ştii că creşterea economică din România, bineînţeles, noi am pornit de jos, am reuşit să recuperăm ceva din toată această pierdere. Nu cred că în timpul vieţii noastre, că să zic aşa, vom reuşi să ajungem la nivelul Poloniei, dar trebuie măcar să încercăm.

Costi Mocanu: Probabil că nu. Succesul polonez s- a văzut în special în timpul marii crize. Ei nu au fost afectaţi de criză din 2008.

Cristian Hostiuc: Şansa lor a fost Campionatul European de fotbal.

Costi Mocanu: Au avut crestere economică în fiecare an.Vreme în  care noi care ne luaseram avânt puternic aşa, am avut mai mult decât o frânare, a fost o prăbuşire. Noi am căzut în abis, am pierdut în 2009, dacă nu greşesc -9%.

Cristian Hostiuc: -9 % din economie

Costi Mocanu: Din PIB.

Cristian Hostiuc: Spre exemplu, tu crezi că noi vrem mai mult ? Adică noi suntem la 200, 220 de miliarde de euro în anul 2019. Am cifra de afaceri a tuturor companiilor din România. A fost la cel mai ridicat nivel în 2019, peste 360 de miliarde de euro. Întrebarea pe care mi-o pun eu în primul rând este dacă noi vrem mai mult.

Costi Mocanu: Toată lumea vrea mai mult. Important este ce faci ca să atingi acest “vreau mai mult”. Aştept să vină mai mult la mine? Ori eu cred că asta facem, mai degrabă aşteptăm decât să avem iniţiative să ieşim în pieţe, să avem idei, că nu suntem un popor lipsit de idei, asta cu certitudine. Să facem ceva mai mult pentru a veni acel mai mult la noi. Noi aşteptăm, considerăm că avem,că aşa am fost învăţaţi.  Noi avem o ţară cu oameni pricepuţi, oameni destoinici, prietenoşi, cu resurse naturale şi cu nenumărate bogaţii. Prin urmare veniţi oameni buni aici şi uite că nu vin.  Ba mai mult, ştii, noi am fost ăia care în 1990 în ianuarie, ţin minte că mergeam pe străzi în decembrie 89 . Ianuarie, februarie au fost nişte luni colosale, unde auzeam : “Nu ne vindem ţara “! Păi şi acuma, noi  suntem cei care din Europa asta de după zid, de după Cortina de fier, îşi vând cel mai al naibii de tare ţara. O vindem copac cu copac, om cu om. Noi am vândut cea mai de preţ resursă a acestei ţări, care nu au fost  platformele IMGB, 23 august. Nu, nicidecum. Oamenii! Noi am dat milioane de oameni. Noi am dat viitorul ţării ăsteia, tu îţi dai seama? Dar noi am fost aia cu nu ne vindem ţară, nu ? Vin ăştia după atâţia ani cu, cum era?  Fără dinţi. Boşorogii fără dinţi, vin la noi în ţară. Nu ştii că se spunea despre Raţiu, despre Coposu, sigur.

Cristian Hostiuc: N-am mâncat salam cu soia

Costi Mocanu: Da. Nu înţelegeam mult atunci, nu-i aşa ? Dar astea erau referenele. Ori astăzi suntem cei mai darnici

Cristian Hostiuc: Numai să vină.

Costi Mocanu: Numai să vină .Dăm resursele pe gratis. Pe gratis, gratis. Nu o dată am fost în Norvegia, da, şi am citit cum e ţara aia organizată şi industriile decisive, industriile de importanţă startegică, naţională, sunt în mâna statului.  Şi acolo consiliile de administraţie sunt controlate de stat, evident cu oameni pricepuţi, destoinici, şcoliţi, antrenaţi să le conducă.  Uită-te şi tu la noi. La noi când a venit  luna martie, nu ştiam pe ce telefon să punem mâna şi să cerem de le cineva ceva: măşti, dezinfectante. Noi nu produceam nimic.  Nimic. Nu sunt adeptul unui naţionalism feroce, adeptul protejării cu orice preţ, a orice din ţară asta. Noi am dat tot, absolut tot.

Cristian Hostiuc: Unde trebuia să fie România peste 10 ani ? Uitându-ne un pic la noi, cum suntem noi.

Costi Mocanu: În mod normal ar trebui să fim pe o poziţie corespunzătoare cu dimensiunea ţării pe care o avem, cu dimensiunea populaţiei pe care ţara asta încă o are şi problema mare este aici că fără o politică demografică şi asta trebuie scrisă, trebuie legiferată. Politică asta demografică pentru ca ţara să-şi reia un ritm normal, sănătos de creştere umană, creştere numerică, care se va traduce într-o creştere economică. Noi ar trebui să fim a 6 -a ţară, unde suntem ? Iese UK, noi urcăm în opoziţie că a plecat unul din faţă şi devenim a 6-a ţară a Uniunii Europene. Şi ar trebui să fim imediat după Franţa, Germania, Spania, Italia, Polonia. Şi gata, venim noi. Îi lăsăm în spate: Belgia, Olanda, Portugalia, Cehia, Slovacia şi nu mă refer aici doar la PIB.  Pentru că la nivel de PIB, da, i-am bătut pe portughezi, parcă anul trecut

Cristian Hostiuc: Şi pe cehi.

Costi Mocanu: Şi pe cehi.

Cristian Hostiuc: Şi pe unguri.

Costi Mocanu: Şi pe unguri. Da, nu, hai să facem PIB pe cap, per capita.

Cristian Hostiuc: Acolo suntem pe penultimul loc din Europa

Costi Mocanu: Da, acolo suntem pe penultimul loc. Noi în anii ăştia ar trebui să fim pe locul 5, după aceste ţări. Asta ar trebui să fie poziţia noastră. Aici trebuie să tindem, către asta trebuie să ţintim.

Cristian Hostiuc: Acum întrebarea este cine să facă acest plan?

Costi Mocanu: Păi noi. Ne scoatem lavalierele astea, plecăm, mergem în redacţie şi ne apucăm şi scriem, pentru că este nevoie de iniţiativa din asta, din partea unora care au condus businessuri, şi trebuie să îşi asume şi astfel de, noi şi alţii că noi, care trebuie să îşi asume astfel de decizii, care trebuia să spună odată pentru totdeauna: băi, stop, este nefiresc, e anormal, este împotriva umanităţii ca poliţiştii, oameni puşi să te păzească, să aibă grijă de ţine, să dea carnete de conducere pe şpaga unora care urmează să devină criminali pe stradă, nu? În ţările alea care sunt peste noi, le-am spus mai devreme, nu se întâmplă asta.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO