Analiză

Ce metodă de restructurare e mai bună pentru evitarea falimentului: consensul, concordatul preventiv sau insolvenţa?

Ce metodă de restructurare e mai bună pentru evitarea falimentului: consensul, concordatul preventiv sau insolvenţa?

Autor: Adelina Mihai

08.12.2010, 23:58 912

"Atunci când faci o restructurare de personal, reduci foartemult din costuri, iar acest lucru trebuie să se facă foarte rapid.Însă trebuie să păs­trezi performanţa oamenilor rămaşi, pentru caaceştia să aibă dorinţa să mai vină la lucru chiar şi după ce mulţidintre colegii lor au plecat. În programele de plecări voluntare,cel mai puţin dureroase dintre procesele de restructurare, seîntâmplă adesea ca aceia care se înscriu primii să fie tocmai ceipe care ai vrea să-i ţii", a spus Anca Georgescu, director executivde resurse umane în cadrul Romtelecom, unul dintre cei mai marioperatori telecom de pe piaţa locală, în cadrul conferinţei"Restructurează înainte de a intra în criză! Ce lecţii se potînvăţa de la companiile care nu au putut evita insolvenţa".

Conferinţa a fost organizată de ZF în parteneriat cu Romtelecom,casa de avocatură Peli Filip şi firma de consultanţă fiscalăLeitnerLeitner.

Circa 4.000 de angajaţi ai Romtelecom au fost disponibilizaţi înperioada 2007- 2010, ca urmare a unui plan de restrucrutareimplementat de companie din nevoia de reducere de costuri şi de ase repoziţiona pe piaţă, în prezent compania rămânând cu 8.600 desalariaţi.

Existătrei modalităţi de restructurare a unei afaceri cu probleme, unaeste restructurarea consensuală (o procedură care nu presupuneimplicarea factorilor juridici, înţelegerile fiind făcute întrereprezentanţii companiei şi creditori), restructurareasemijudiciară prin concordatul preventiv sau mandatul ad-hoc (princare se analizează situaţia companiei, sub supravegherea unuipractician în insolvenţă şi se elaborează un plan care trebuieacceptat de către creditori) şi insolvenţa (procedură prin care seelaborează un plan de reorganizare a companiei, care este protejatăprin lege de creditori).

"Un principiu menţionat în Codul civil spune că «Un creditortrebuie să primească ceea ce i se datoreză, chiar când valoarealucru­lui ar fi egală sau mai mare». Întrebarea este cât poate fide valid un astfel de principiu atunci când vorbim derestructurare", a spus Monica Iancu, senior associate în cadrulfirmei de avocatură Peli Filip.

Adrian Olteanu, CEO al retailerului de electronice şielectrocasnice Flanco, care a intrat în insolvenţă la finele anuluitrecut, spune că în urma planului de reorganizare vânzărilecompaniei au crescut de peste două ori faţă de anul trecut."Restructurarea are două zone: tai costurile, dar trebuie să facişi business. Anul acesta am investit 1,5 milioane de lei îndezvoltarea prrofesională a oamenilor, deşi nu aveam bani şi eramîn insolvenţă, însă ne-am dat seama că oamenii sunt primii careajută la redresarea businessului", a spus Olteanu. El a mai spus căîn mai puţin de un an Flanco a avut o revenire spectaculoasă şi căa făcut de două ori creşteri salariale (după ce anul trecut a tăiatde două ori salariile).

În prezent, 50.000 de firme se află în insolvenţă, din care17.000 au intrat în această procedură de la începutul acestui an.Dintre acestea, numai 234 au făcut planuri de reorganizare aactivităţii. În general, numai 5% din firmele româneşti care intrăîn insolvenţă reuşesc să scape de faliment. "Antreprenorii româninu au înţeles că insolvenţa reprezintă o protecţie şi de aceeaintră în procedură de insolvenţă foarte târziu. Pentru a aveasucces, o firmă trebuie să decidă intrarea în insolvenţă lamomentul oportun, fără să aştepte câteva luni fără să-şi plăteascădatoriile", a spus Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale aPracticienilor în Insolvenţă (UNPIR) şi coordonatorul firmei RVAInsolvency Specialists. Însă băncile nu sunt de aceeaşi părere.Legislaţia insolvenţei nu protejează creditorii garantaţi, iar rataredusă de succes a cazurilor de reorganizare a firmelor care intrăîn insolvenţă are la bază lipsa de expertiză a practicienilor îninsolvenţă, crede Mirela Iovu, vicepreşedinte al CEC Bank.

"Stăm ani de zile până când se fructifică garanţiile pentru căde cele mai multe ori creditorii chirografari se opun vânzăriiactivelor, astfel că acestea se degradează cu timpul. Băncile nufac acte de caritate, suntem societăţi care ne dorim profit, nuONG-uri, avem nişte bani de la acţionari în schimbul cărora trebuiesă facem profit", a spus Iovu, care este şi preşedinte alcomitetului de restructurare în cadrul băncii.

În opinia Monicăi Iancu, restructurarea consensuală ar putea fi,în aparenţă, o variantă optimă în cazul companiilor nevoite să serestructureze pentru că poate conduce la salvarea activităţiicompaniei prin intermediul infuziilor de capital, prin rearanjareaangajamentelor financiare şi prin refinanţări.

Lipsă de specialişti întâlnim şi la Guvern. Un proiect de legeaflat în dezbatere la Ministerul Muncii vizează retragereareprezentan­ţilor Guvernului din structurile de dialog social. Unadintre aceste structuri este Consiuliul Economic şi Social, a căruiactivitate este în prezent blocată pentru că părţile- sindicatele,patronatele şi reprezentanţii Guvernului- nu se prezintă laşedinţele săptămânale.

"Este nevoie ca partenerii sociali să pună accent pe formareaprofesioanlă a reprezentanţilor acestora, pentru că au nevoie de oexpertiză mai mare. Degeaba le-am creat posibilităţi şi cadrulegislativ dacă ei nu au capacitatea şi disponibilitatea de a faceparte din aceste structuri", spune Serghei Mesaroş, directorulDirecţiei Dialog Social şi Relaţia cu Parlamentul în MinisterulMuncii.

Studiu de caz pentru o firmă din Prahova care a apelatla procedura de concordat preventiv

Grupul Adya Metal din judeţul Prahova, cu activităţi înproducţia de tablă galvanizată, a decis să apeleze la proceduraconcordatului preventiv (prin care se analizează situaţiacompaniei, sub supravegherea unui practician în insolvenţă şi seelaborează un plan care trebuie acceptat de către creditori), caurmare a unor creanţe care s-au ridicat la 39 mil. euro. "Iniţial,s-a făcut o analiză a planului de redresare, aceasta fiind cea maiimportantă parte a concordatului. În cazul nostru s-a stabilit cănu se poate desfăşuara activitatea fără un parteneriat cu uninvestitor, iar investitorul s-a arătat dispus să renunţe la oparte importantă din profit, de până la 50%", a spus Arin Stănescu,preşedintele UNPIR. Compania, care a avut o cifră de afaceri de 40mil. euro în 2007, a avut probleme cu aprovizionarea materieiprime, iar creditorii majoritari s-au gândit că e mai bine sămeargă pe ideea concordatului decât pe cea a reorganizăriijudiciare. La negocieri, s-a obţinut o scădere a ratei dobânzii la5,2%, iar rata dobânzii la firma de leasing a ajuns de la 10% la9%, aceasta fiind cea mai mare problemă a concordatului."Creditorul cel mai mare era societatea de leasing, care a devenitproprietarul întregii fabrici. Firma de leasing nu a fost de acordca rata să-i fie plătită în acelaşi timp cu ceilalţi creditori,să-i fie plătită cu prioritate, lucru văzut foarte prost de cătreceilalţi creditori". În final, planul a fost votat de 82% dincreditori, însă a mai fost nevoie de încă două runde de negocieri.Firma a obţinut un milion de euro sub forma unui credit de la patrubănci pentru a-şi va achita toate datoriile către Fisc, furnizoriide utilităţi şi către salariaţi într-o perioadă de şase luni. "Erafoarte clar că nu aveam posibilitatea ca în 18 luni să plătim toatăsuma luată. În aceasta a constat inovaţia - să semnăm acteadiţionale la fiecare contract, prin care am extins cu multtermenul de 1 an şi jumătate. Concordatul semnat în luna noiembriese va termina în 18 luni, numai că în timpul perioadei de concordatnu plătim decât fresh money şi ceva din suma acordată societăţii deleasing. Toţi banii vor fi achitaţi după ce se va încheia procedurade concordat. Credem că societatea va evolua foarte bine."

AFACERI DE LA ZERO