Din cauza scaderii natalitatii si a cresterii duratei de viata, in lume - si mai ales in tarile dezvoltate - sunt tot mai multi batrani si mai putini tineri. Ca urmare, schemele de pensii publice, prin care cei activi ii intretin - le platesc pensiile - batranilor, incep sa scartaie.
In Uniunea Europeana, ponderea cheltuielilor pentru pensii publice reprezinta peste 10% din produsul intern brut, dublu fata de Statele Unite. Explicatia este ca in Statele Unite majoritatea angajatilor contribuie la fonduri de pensii cu capitalizare.
Ce pot face guvernele pentru a preintimpina dezechilibrele fondurilor de pensii publice?
Logic, exista patru posibilitati: sa reduca pur si simplu pensiile. Apoi, sa mareasca contributiile. A treia cale ar fi majorarea varstei de pensionare. O ultima varianta - cresterea ratei de angajare in randul populatiei active.
Primele doua solutii sunt respinse din start: este greu sa explici de ce pensiile trebuie micsorate, iar contributii majorate inseamna o fiscalitate mai mare, deci dificultati pentru sectorul privat.
Asa ca raman majorarea varstei de pensionare si atragerea de forta noua de munca care sa contribuie la fondul public de pensii. Ceea ce europenii deja fac. Francezii si austriecii au marit varsta de pensionare, in pofida demonstratiilor masive care au respins aceasta masura. In plus, tarile europene incurajeaza tacit imigrantii din tarile estice, un rezervor de forta de munca proaspata pentru economiile lor.
In afara acestor patru cai, exista solutia capitalizarii. Participantii la sistemul public de pensii vor plati o parte din acesti bani in fondurile de pensii publice administrate privat, isi vor urmari banii acumulati in cont si vor sti exact pe ce se bazeaza la pensie.
De aici interesul enorm al marilor companii de asigurari pentru acest sector. Mii de miliarde de euro sunt deja sub administrare in portofoliile lor si de acum inainte vor fi zeci de mii de miliarde de euro.
O varianta intermediara a fost adoptata in Polonia sau Suedia. Este vorba de capitalizarea conturilor de pensii in "interiorul" bugetului public de pensii, administrat de stat. Exact ca la un fond privat, participantul isi urmareste contul, stie cat a acumulat, iar daca vrea o pensie mai mare va trebui sa munceasca mai mult.
Ceea ce este comun in ultimele doua variante si fundamental in acelasi timp pentru reforma pensiilor este ca sistemul de pensii tinde sa se transforme dintr-unul cu "defined benefits" (beneficii definite) intr-unul cu "defined contributions" (cu contributii definite). Adica oamenii nu vor mai astepta o anumita pensie - in functie de ultimele salarii, in functie de salariul mediu avut de-a lungul vietii - ci vor sti doar de cat dispun in conturile acumulate - in functie de cat au depus.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
