Auto

Desert rar

Desert rar
11.07.2005, 12:38 16

Sunt un mare devorator de deserturi rafinate si nu vad de ce acestea ar trebui consumate cu moderatie. La fel si pentru masinile sport. Mai vreau. Mai des.

De tanar am fost legat intr-un fel ciudat de marca Renault. Neavand niciodata vreo Dacie in familie, nu pot pune asta pe seama influentelor “via Colibasi”, ci mai degraba pe o insorita zi de iunie 1984, cand un unchi de-al meu de peste Ocean, fost cunoscut alergator, a oprit, in fata casei mele din Cluj, un fabulos Renault 5 Turbo 2 rosu. Nu trebuie sa va mai spun ca, la ora aia, bombita castigatoare de raliuri arata extrem de exotic in peisajul urban al vremii. Oamenii se opreau pe strada si se holbau ca la un OZN, iar sectoristul chiar ne-a rugat sa “tragem o linie”, intuind inteligent caracterul masinii.
Au urmat multe alte Renault-uri, de asta data proprietatea mea, iar anul trecut am alergat in Campionatul de Raliuri cu un Clio RS de uzina, insa versiunea V6 imi facea de mult cu ochiul, mai ales ca citisem ca imbunatatisera prima varianta mai capricioasa.
Francezii stiu sa faca o gramada de lucruri: picteaza, construiesc masini si avioane in colaborare cu altii, au ajuns si in spatiu, dar la baza societatii lor sta tot arta culinara, de care sunt – si pot fi – foarte mandri.
Inca din gara Montparnasse, am profitat si mi-am luat un sublim croissant de la “Chez Paul”, gustul sau nefiind egalat – poate chiar surclasat – decat de tarta cu mere si mousse-ul de ciocolata ce au urmat. Cam pe cand am terminat de molfait toate aceste capodopere culinare – ah uitasem sa men]ionez superba tarta cu caise, pe care nu m-am putut abtine sa nu o fotografiez –, am ajuns si la centrul de presa Renault, unde ma astepta bondocul Clio V6 albastru.
Emotionat si excitat, ma apropii incet de pachetul de muschi, prelungind inca un pic preludiul unei aventuri de 4 zile ce avea sa ne lege. Chiar si de departe, este clar ca acest Clio nu prea mai are multe in comun cu marunta citadina si nici chiar cu versiunile sportive RS. Linia bestiala, agresiva, imi merge direct la suflet, readucandu-mi aminte de acea zi de iunie ’84 cand am facut cunostinta cu 5-ul Turbo 2. Aripile latite puternic adapostesc enorme si foarte reusite roti de 18 realizate de OZ, iar iesirile duble ale esapamentului din inox exprima clar tendinta foarte sportiva a masinii.
Laterala este dominata de cate o priza mare de aer, iar masca fata adaposteste mari deschideri menite sa hraneasca cu aer proaspat radiatoarele. Aproape ca mi-e frica sa nu fiu supt inauntru de impresionantele apendice aerodinamice…
Dupa momentul penibil in care era sa nu pot sa-mi plasez micuta valiza si mai maricica geanta foto – sa nu uitam, este o masina-desert, o masina-placere, niciodata inginerii de la Renault nu s-au gandit ca veti vrea sa va mutati garderoba cu un V6 –, deschid larg usa si, impiedicandu-ma de enormul prag inscriptionat Renault Sport, ajung in habitaclul de doua locuri.
Desi ma asteptam la o ambianta racing pronuntata, nu mica mi-e dezamagirea sa constat ca, in afara de un schimbator foarte reusit din aluminiu, in rest aproape totul este identic cu interiorul unui “banal” Clio RS. Ma intreb cum de s-au putut “abtine” inginerii si designerii de la Renault Sport, dupa asa o demonstratie de forta la exteriorul masinii. La urma urmei, pilotul isi petrece tot timpul in cockpit, unde ar vrea sa simta mai pregnant ambianta sport, nu?
Bineee, nimeni nu e perfect, asa ca ma gandesc sa ma arunc in musuroiul traficului parizian, intr-o incercare de a ajunge la Turnul Eiffel si apoi de evadare spre Le Mans, unde chiar in acel week-end avea loc marea confruntare de 24 de ore si unde sunt sigur ca bestia isi va gasi atat parteneri pe masura, cat si admiratori cunoscatori in ale masinilor sport.

Contact
Trezit la viata, V6-ul te atentioneaza imediat sa-ti vezi de treaba si te invita sa faceti mai intai “cunostinta” intr-un mod civilizat. Cu 255 CP la 7.150 rpm si un cuplu de 300 Nm la 4.650 rpm, cu motorul pozitionat central in spate si, evident, tractiune spate, e foarte diferit de Clio-ul nevestei tale. Mai ales pe ud si mai ales la limita, insa pana la limita, o idee foarte buna ar fi “incalzirea mecanicii si plonjarea inspre celebrul Turn.
n afara de raza de bracaj foarte importanta, care transforma intoarcerea din trei miscari intr-una din 5 – dac` esti norocos, masina se conduce foarte cool si nu pune nici un fel de probleme la vitezele legale. Motorul este foarte progresiv si binevoitor de la cele mai mici turatii – merci Porsche Engineering! Porsche what…? Mda, chiar daca marea parte a imbunatatirilor aduse motorului primei versiuni de Clio V6 au fost realizate de Renault Sport – volumul camerei de admisie, supape si conducte de admisie/evacuare, axe cu came cu ridicare mai importanta a supapelor, injectoare cu debit mai mare etc. –, calculatorul a fost pus la punct de Porsche! Fara sa stabileasca recorduri, motorul este foarte reusit si printre cele mai interesante V6-uri de pe piata.
Odata terminat shooting-ul foto de la Turn, ies pe centura Parisului si incep sa o provoc.
V6-le emite un sunet profund si foarte cautat de inginerii francezi: pana la 4.500 rpm este plin si grav, bolborosind incitant la decelerari, iar de la 4.500 rpm pana la ruptor (7.200 rpm), se transforma intr-un urlet foarte placut urechilor, in competitie cu sistemul audio Cabasse de mare clasa.
Trec repede peste pasajul de pe autostrazile franceze platite scump si plictisitoare ca orice autostrazi si sar direct in satul La Perrière de langa Le Mans, unde stiam eu niste drumuri inguste, putin circulate si foarte virajate, adica un fel de ideal pentru testari de masini sport.
Aderenta enormelor roti de 18 inci este colosala, astfel incat startul este instantaneu. Comanda cutiei de viteze este reusita, la fel si etajarea treptelor, astfel \ncat masina tasneste efectiv de la un viraj la altul. Pacat ca lipsa autoblocantului – inacceptabila la o astfel de masina – arunca un nor de umbra la acest capitol.
Directia precisa usureaza plasarea la milimetru, iar franele AP Racing foarte puternice si bine dozabile permit aruncarea trenului spate la inscrierea in viraj, excelent antidot la caracterul subvirator initial, insa concentrarea trebuie sa fie maxima. Fara a fi o racheta, nu e evident din prima cum sa o duci la limita si, cum spuneam, grija mare pe asfalt ud. Iar daca tot mi-am recunoscut slabiciunea pentru dulciuri, declar Cio-ul V6 antidotul preferat – daca imi dati unul, promit sa nu mai mananc prajituri cat oi avea benzina!


Pro: design, concept, sonoritate, performante
Contra: greutate, lipsa autoblocant, habitaclu banal

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Cele mai citite ştiri
AFACERI DE LA ZERO