Bănci și Asigurări

A apus cu adevărat era dobânzilor mici? Răspunsul depinde de cine întreabă. Pentru speculator, s-ar putea că da. Pentru investitorul pe termen lung şi foarte lung, cel mai probabil că nu

O analiză a Băncii Angliei publicată în 2020 a găsit că dobânzile reale pe termen lung scad încă din Evul Mediu. Nici războaiele, nici ascensiunea sau căderea regilor, şi cu atât mai puţin invenţii moderne precum ţintele de inflaţie nu au întrerupt tendinţa de scădere graduală a dobânzilor. COVID-19 este doar un şoc echivalent cu războiul şi de obicei perturbări ca aceasta durează între 5 şi 8 ani.

O analiză a Băncii Angliei publicată în 2020 a găsit că dobânzile reale pe termen lung scad încă din Evul Mediu. Nici războaiele, nici ascensiunea sau căderea regilor, şi cu atât mai puţin invenţii moderne precum ţintele de inflaţie nu au întrerupt tendinţa de scădere graduală a dobânzilor. COVID-19 este doar un şoc echivalent cu războiul şi de obicei perturbări ca aceasta durează între 5 şi 8 ani.

Autor: Bogdan Cojocaru

01.06.2023, 23:38 651

Decidenţii de la BCE şi Fed, care s-ar presupune că ştiu totul despre economie şi finanţe, au fost criticaţi că au dat greş când au prezis că forţele care au creat actualul val de inflaţie sunt doar trecă­toare şi că în baza acestei gândiri au pornit prea târziu lupta cu creşterile explosive de preţuri, rezultatul fiind majorări agresive de dobânzi. Dobânzile au ajuns acum atât de sus încât era banilor ieftini de dinainte de pandemie pare moartă şi îngropată.

Dar privită din perspectivă istorică, tra­iec­toria dobânzilor s-ar părea că trece doar printr-o zonă de turbulenţe, aşa cum şi valurile de inflaţie vin şi pleacă, tendinţa fiind în jos. Aceasta încă din Evul Mediu. „Dobânzile mici se vor întoarce, din nou şi din nou“, scrie Daniel Moss, comentator la Bloomberg. Aceeaşi concluzie o trage şi o analiză a FMI.

Moss aduce în aten­ţia publicului o idee tot mai intens discu­tată la cele mai pres­tigioase forumuri de dezbateri eco­no­mice şi financia­re, cum a fost şi re­centul Forum Asia­tic de Politică Mone­tară din Singapore: ac­tuala perioadă de costuri de împrumut relativ ridica­te este excepţia şi nu era banilor ieftini care a caracterizat viaţa financiară înainte de pandemie.

Un element central al problemei este dacă estimările pentru „neu­tre“, ratele dobânzilor de referinţă pe termen scurt ajustate la inflaţie care nici nu frânează şi nici nu energizează economia, şi nivelul „neu­tru“, un indicator care acoperă o perioadă mai mare de timp, s-au schimbat semnificativ în ultimii ani. Din anu­mite puncte de referinţă, forţele care au tras dobânzile constant în jos timp de trei decenii încă acţionează. Pandemia de COVID-19 şi explozia cererii de după încetarea carantinelor pot fi doar o perturbare, deşi una consistentă, dacă situaţia este privită din perspectivă istorică. Dar ideea îşi are detractorii ei. Fostul secretar al Trezoreriei SUA Larry Summers şi Olivier Blanchard, fost economist al FMI, s-au contrazis pe această temă, Summers susţinând că s-au schimbat multe, Blanchard fiind mai reţinut.

John Williams, preşedintele Federal Re­serve Bank of New York şi cercetător de renu­me, a explicat la o conferinţă recentă a băncii centrale americane că nu există dovezi că pan­demia a adus extincţia dobânzilor foarte mici. La Singapore, Maurice Obstfeld, profesor la Universitatea California şi fost economist şef la FMI, a arătat că scăderea dobânzilor reale pe termen lung (dobânzile reale sunt dobânzile nominale ajustate la inflaţie) este o tendinţă globală. El a stabilit începutul acesteia în anii 1990 şi a identificat o serie de factori care îi dau formă, inclusiv populaţia îmbătrânită care cau­tă active sigure, anemierea creşterii economice globale şi acumularea de rezerve în economiile emergente. Obstfeld nu crede că pandemia a schimbat totul. „Dobânzile reale nu vor reveni prea curând la nivelurile de acum trei decenii“, a concluzionat el într-o analiză.

„Aceasta ar putea fi un avantaj pentru poli­ticile fiscale. Însă având în vedere actualele ţinte de inflaţie, totuşi, pragul efectiv cel mai de jos (effective lower bound sau ELB, nivelul de la care dobânzile de referinţă ale unei bănci centrale nu mai pot fi reduse) va reprezenta o provocare continuă pentru politicile monetare. Instabilitatea financiară va rămâne o amenin­ţare.“ Dar dacă ultimele câteva decenii nu oferă o perspectivă suficient de clară?

O analiză a Băncii Angliei publicată în 2020 a găsit că dobânzile reale pe termen lung scad încă din Evul Mediu. Nici războaiele, nici as­cen­siunea sau căderea regilor, şi cu atât mai puţin invenţii moderne precum ţintele de inflaţie nu au întrerupt tendinţa de scădere graduală a dobânzilor. COVID-19 este doar un şoc echivalent cu războiul şi de obicei per­turbări ca aceasta durează între 5 şi 8 ani, după care urmează o normalizare lină, spune Paul Schmelzing, profesor de economie şi finanţe la Boston College.

„Nu asistăm la începutul unei noi ere“, asigură el. Un studiu recent al FMI conclu­zionează că dobânzile vor reveni spre nivelurile de dinainte de pandemie după ce inflaţia este adusă sub control. Nu spune „la nivelurile“ ci „spre nivelurile“. Cât de aproape de acele cote dorite acum de mulţi depinde de persistenţa datoriei publice, de cum sunt finanţate politicile de luptă cu schimbările climatice şi de amploarea globalizării.