Bănci și Asigurări

LIVE TEXT. Reuniune majoră la BNR: Preşedintele Iohannis şi Traian Băsescu se întâlnesc cu guvernatorul Isărescu pentru a bifa 10 ani de UE. Premierul Mihai Tudose nu figurează pe agendă

LIVE TEXT. Reuniune majoră la BNR: Preşedintele...

Autor: Ştefan Stan

26.10.2017, 14:00 2009

Preşedintele Klaus Iohannis şi fostul preşedinte Traian Băsescu se întâlnesc astăzi cu guvernatorul BNR Mugur Isărescu, pentru a sărbători 10 ani de Uniunea Europeană. Premierul Mihai Tudose nu figurează pe agendă. 

Printre invitaţii la eveniment se numără şi Angela Cristea, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România şi Günther Oettinger, Comisar European pentru Buget şi Resurse Umane, care vor şi vorbi în deschiderea întâlnirii. 

În cadrul evenimentului vor fi mai multe paneluri, printre care şi o dezbatere: ”Privind spre trecut: închiderea decalajului (dividendul de coeziune)”, unde vor fi invitaţi Traian Băsescu, Preşedintele României în 2007, Vasile Puşcaş, Negociator-şef pentru aderarea României la UE, Alina Mungiu-Pippidi, Director, Societatea Academică Română şi Florin Georgescu, Prim-viceguvernator, Banca Naţională a României. 

A doua dezbatere va fi ”Privind spre viitor: închiderea decalajului (spre convergenţa reală)”, cu Ionuţ Mişa, Ministrul Finanţelor Publice, Liviu Voinea, Viceguvernator, Banca Naţională a României, Victor Negrescu, Ministru delegat pentru Afaceri Europene, Gabriela Creţu, Preşedinte, Comisia pentru Afaceri Europene, Senatul României şi Andreea Paul, Preşedinte, Iniţiativa pentru Competitivitate. 

În încheierea evenimentului va vorbi Valdis Dombrovskis, Vicepreşedintele Comisiei Europene pentru Moneda Euro şi Dialog Social. 

Noile state membre, printre care şi România, au înregistrat cea mai mare creştere a PIB/locuitor, cu 5% în medie pe an. În România, în cei 10 ani de la integrare, PIB-ul aproape că s-a dublat, iar puterea de cumpărare a populaţiei a crescut cu 20%.

 

Preşedintele Klaus Iohannis:

Din punct de vedere economic, PIB-ul României aproape că s-a dublat în cei 10 ani de apartenenţă la Uniune, această creştere fiind înregistrată în condiţiile în care Uniunea a traversat o perioadă de criză financiară dificilă. Puterea de cumpărare a crescut cu aproape 20% de la momentul aderării.

Parcursul României spre convergenţa cu media europeană se datorează în bună măsură de benefiicile de terminate de utilizarea fondurilor structurale şi de investiţii. Ca parte a strategiilor şi programelor de dezvoltare a UE, politica de coeziune a adus o valoare adăugată certă, contribuind substanţial la crearea de noi locuri de muncă.  Fără politica de coeziune, efortul ROmâniei spre a avansa procesul de integrare europeană ar fi fost cu siguranţă mult mai nevoios. 

S-a văzut o îmbunătăţire vizibilă a calătiţii vieţii românilor. Aderarea a însemnat în primul rând posibilitatea de a călători, lucra şi studia în Uniunea Europeană. 

România a beneficiat de beneficiile apartenenţei la UE, dar nu pe deplin. În unele domenii sunt necesare în continuare eforturi susţinute. Este necesară creşterea ratei absorbţiei fondurilor. România are o şansă în Uniune, de care trebuie să profităm în fiecare an. 
 
La 10 ani de la aderare putem afirma cu încredere că România s-a profilat ca un stat membru care acţionează ferm în direcţia consolidării proiectului european. Ne-am asumat pe deplin, alături de ceilalţi parteneri europeni, consolidarea Uniunii, să insulfăm un sentiment de încredere, de susţinere a sentimentului european. 
 
 
 
Günther Oettinger, Comisarul European pentru Buget şi Resurse Umane, vorbeşte la BNR în limba germană. 
 
Avem astăzi provocări care în urmă cu 10 ani nu aveau o amploare atât de mare ca azi, cum ar fi apărarea graniţelor, protecţia mediului, migraţia sau lupta împotriva terorismului. Pentru a le face faţă, avem nevoie de investiţii şi alocări financiare. România, în ultimii 10 ani, a avut o creştere economică demnă de invidiat, a profitat de fondurile europene pentru infrastructură, a absorbit mulţi bani, dar nu suficient.
 
În următorii ani, trebuie să investiţi mai mult în infrastructură. Eu lupt pentru alocarea de mai mulţi bani pentru cofinanţarea programelor de infrastructură, ca să evităm fracturarea Europei.
 
Observăm deja unele tendinţe de fracturare, trebuie să investim mai mult pentru ca aceste fisuri să nu devină şi mai adânci. Există acest risc de fracturare”, a mai spus Gunter Oettinger. El a precizat că nu-şi doreşte „nici cetăţeni, nici state membre de clasa a doua.
 
 
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: 
 
Multe dintre rezultatele remarcabile ale României au fost canalizate înainte de 2007. 
 
Am fost angajat direct în negocierile de aderare, având în mandat de prim-ministru în anul 2000. Stabilirea datei aderării la 1 ianuarie 2007 nu a fost un simplu fapt calendaristic, a devenit un adevărat catalizator al eforturilor susţinute şi continue ale tuturor guvernelor care au urmat, pentru îndeplinirea unui program complex şi corect pentru aderarea la Uniunea Europeană.
 
Astăzi avem de răspuns la o altă întrebare de însemnătate strategică: când vom intra în zona euro?
 
Mai important decât orice este să urmărim politici realiste, echilibrate, care să asigure sustenabilitatea creşterilor noastre economice. 
 
Experienţa pe care o am în domeniul macroecomic m-a convins de un adevăr fundamental: pentru dezvoltarea durabilă a unei ţări nu există substitut la politicile economice fundamental corecte. Iar acestea nu sunt prociclice, ci anticiclice. Stabilitatea este cheia pentru a avea un progres constant al nivelului de trai. Stimularea consumului în perioadele când acesta creşte şi fără ajutorul politcilor macroeconomice nu ajută. Vrem să creştem mai repede şi este normal acest lucru, pentru că vrem să reducem decalajele, dar trebuie să mărim potenţialul nostru de creştere, nu să stimulăm cererea. Asta înseamna ca potenţialul factorilor de producţie trebuie mărit. 
 
Trebuie să punem accentul pe problemele extraordinar de mari pe care le crează capitalului autohton sau străin starea precară a infrastructurii, lipsa autostrăzilor. Avem un necesar enom de infrastructură, este o problemă de investiţii publice. Sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, dar fără infrastructură provinciile noastre istorice riscă să rămână în discrepanţă majoră. Autostrada peste Carpaţi nu înseamnă doar de la Nord la SUd, ci şi de la Est la Vest. NU este suficient un Piteşti-Sibiu, ci şi Târgovişte-Iaşi. 
 
Cererea pentru calificări înalte este în creştere în România, dar oferta a rămas mult în urmă. 21% dintre tinerii români între 15 şi 21 de ani nu urmează nicio formă de învăţământ, dar nici nu lucrează. În UE media acestui indicator este de 14%.
 
Sunt optimist că România va adopta un program serios, solid, sănătos de trecere la moneda unică, dar acesta să fie un catalizator al reformelor, al eforturilor pe care trebuie să le facem, nu să fie un panaceu al problemelor noastre. 
 
 
Traian Băsescu, fostul preşedinte al României
 
Indiferent cât de mult a crescut pesimismul unor oameni care nu realizează foarte bine ce înseamnă UE, eu rămân un adept fără rezerve al prezenţei noastre în Uniunea Europeană. Mai mult, sunt unul dintre acei lideri care, în şedinţele trimestriale ale Consiliului European, adesea a vorbit despre nevoia creării Statelor Unite ale Europei, ca o soluţie a viitorului. Trebuie să recunosc că, deşi susţin acest lucru de mulţi ani, inclusiv în structurile oficiale ale UE, nu sunt încă mulţi oameni politici în funcţie care să aibă curajul să vorbească despre această perspectivă. 
 
De la intrarea în Uniunea Europeană şi până acum, România are un bilanţ financiar pozitiv în relaţia cu UE, adică a primit circa 43 de miliarde de euro, am plătit circa 14,5 mld. euro ca membrii contributori la bugetul Uniunii Europene, un total de 28,5 mld. euro au fost bani care au venit gratis în România. Efectul lor, alături de alte investiţii, a fost aproape dublarea PIB-ului din 2007 şi până acum, a fost o diminuare a şomaului cu 3,6% la sfârşitul anului 2016, a fost o creştere a salariilor, a fost o creştere de productivitate. 
 
Şi astăzi, la fel ca în 2014, UE este străbătută de multe crize, pe care încă nu a reuşit să le rezolve, cum ar fi criza de identitate, criza de resurse, criza de viziune. 
 
Uniunea Europeană nu este capabilă să dea garanţii de securitate propriilor cetăţeni în momentul de faţă. Ne întrebăm de ce UE nu poate să-şi rezolve crizele. Le perpetuează, le amână, le împinge pentru altă dată. Concluzia mea, venită din experienţa celor 10 ani în care am participat la toate consiliile europene, este lipsa de integrare. Integrarea prea puţină a statelor membre ne face să nu putem rezolva crizele pe care le avem. 
 
Soluţia pe care o avem la crizele care se vor adânci în Uniunea Europeană este accelerarea proceselor de integrare. Din 2013, România îndeplineşte toate criteriile de la Maastricht. A gândi un program care să vizeze integrarea este greşit. România are obligaţia ca în momentul în care îndeplineşte criteriile să înceapă deja procesul de trecere la euro, pentru că în mod cert vom avea două abordări ale UE la adresa statelor: cele euro şi cele non-euro. 
 
Acordul comercial cu SUA nu s-a finalizat, în timp ce cel cu Canada s-a finalizat. Avem nevoie să construim o economie a lumii libere, bine susţinută de un potenţial de garantare a securităţii, atât pentru Europa, cât şi pentru Statele Unite, să încercăm să eliminăm o lume tripolară care va face viaţa tuturor mai dificilă. 
 
 
Vasile Puşcaş, Negociator-şef pentru aderarea României la UE
 
Când eram negociator-şef, spuneam tot timpul că în momentul în care România va adera la UE, va fi diferită de România care încheie negocierile. Cea mai bună echipă integratoare a avut-o BNR. Banca Naţională a fost nu numai un sprijin pentru argumentarea negocierii, ci şi pentru piaţa internă, în care urma să se integreze România. 
 
Exemplu al coeziunii şi al coerenţei: Prima discuţie pe care am avut-o în 2001 cu oficialii de la guvern a fost dacă schimbăm programul naţional de guvernare? Am zis că nu. M-au întrebat dacă nu schimbăm nici data aderării, care era pentru 1 ianuarie 2007. Am zis din nou că nu. Ei au spus că înseamnă că s-a schimbat cultura politică în România, pentru că dacă se schimbă un ministru se schimbă tot programul de guvernare, mai ales dacă se schimbă un guvern. 
 
Până în 2004 am dus şi am adus argumente şi amendamente.