În farmacia monetară nu au mai rămas alte medicamente cu care să trateze anemia economică decât cele experimentale care au însă efecte secundare
Şefii celor mai puternice bănci centrale ale lumii au transmis de la Jackson Hole un mesaj clar: nu pot renunţa la politicile neconvenţionale, fie că este vorba de controversatele achiziţii de active, fie de dobânzi ultramici sau chiar negative. Aceasta poate pentru că în farmacia lor monetară nu au mai rămas alte medicamente cu care să trateze anemia economică.
Când recesiunea va reveni în Statele Unite, Rezerva Federală va putea apela din nou la programele neconvenţionale pe care le-a folosit agresiv în ultima criză, a sugerat preşedintele Fed Janet Yellen în cel mai aşteptat discurs al reuniunii şefilor celor mai mari bănci centrale, de la sfârşitul săptămânii trecute de la Jackson Hole, SUA. Astfel, şefa celei mai puternice bănci centrale a lumii a readus în actualitatea americană achiziţiile de obligaţiuni. Însă în lungul său discurs ea nu a menţionat dobânzile negative, soluţia extremă la care au recurs, spre exemplu, Banca Centrală Europeană şi Banca Japoniei. Din contră, Yellen a încurajat ideea că Fed va majora dobânda de politică monetară anul acesta.
Riscuri de recesiune
Pentru Robert Shapiro, consilier economic al fostului preşedinte american Bill Clinton, singurul motiv pentru care Fed ia în considerare majorarea dobânzii este acela de a recâştiga spaţiu de manevră înainte de venirea unei noi recesiuni. „Când ai trei trimestre cu creştere economică anualizată de 1%, inflaţie slabă şi productivitate de circa 1% în loc de 2% înseamnă că mai ai mult de muncă”, a explicat Shapiro pentru The Guardian. Acum, când are nevoie de încredere în economie, Fed nu s-ar aventura să facă prognoze privind venirea recesiunii. Însă alţii nu se sfiesc să o facă. La începutul lunii iulie Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, estima o probabilitate de 60% ca economia americană să intre în recesiune în următoarele 12 luni. Calculele Deutsche s-au bazat pe diferenţa tot mai mică dintre yieldurile obligaţiunilor cu scadenţe pe termen lung şi cele ale tilturilor cu maturităţi mici (yield curve). La începutul anului, JP Morgan, una dintre cele mai puternice bănci de pe Wall Street, plasa la 93% probabilitatea unei recesiuni în SUA în următorii trei ani. Şansele ca economia să între în recesiune înainte de sfârşitul anului 2017 au fost calculate atunci la 67%. În iunie, banca plasa probabilitatea de recesiune în următoarele 12 luni la 36%. Acum, acest risc a crescut la 37%. Bessemer Trust, firmă de wealth management cu o istorie de peste un deceniu, prevede şanse de recesiune de 40% în următoarele 12 luni. Nici în zona euro situaţia nu este de aşa natură încât să inspire prea mult optimism. Pesimismul afişat recent de companiile germane, franceze şi belgiene, deşi nu poate fi interpretat ca o tendinţă generală, poate forţa BCE să ia în considerare noi măsuri înainte de şedinţa de politică monetară din septembrie.
Haruhiko Kuroda, guvernatorul Băncii Japoniei, banca centrală a unei economii afectate de o stagnare cronică, a declarat că vede „un spaţiu larg” pentru şi mai multă relaxare a politicii monetare. Instituţia a prins pe picior greşit pieţele în ianuarie stabilind o dobândă de -0,1% pentru unele depozite constituite de bănci la banca centrală. Însă evoluţia inflaţiei şi a creşterii economice dezamăgeşte în continuare, notează Financial Times.
Benoît Cœuré, membru al boardului BCE, a avertizat că măsurile neconvenţionale folosite de marile bănci centrale pot avea efecte secundare nedorite. Cu toate acestea, a spus el, dacă guvernele nu contribuie la eforturile de stimulare a economiilor, BCE „s-ar putea să fie nevoită să împingă şi mai departe limitele cadrului operaţional şi ale strategiei pentru a face acest lucru”, a spus Cœuré.
Separat, într-un interviu pentru publicaţia elveţiană Sonntagsblick, Andrea Maechler, unul dintre membrii boardului guvernator al Băncii Naţionale a Elveţiei a afirmat că instituţia sa nu va renunţa prea curând la dobânzile negative şi că nu vede nicio oportunitate pentru înăsprirea politicii.
Francul elveţian, considerat de investitori un activ-refugiu în vremuri incerte sau de criză, a devenit în ultimii ani prea puternic pentru a ajuta economia Elveţiei. Banca centrală a renunţat anul trecut la eforturile de a limita ascensiunea francului şi a apelat în schimb la măsuri precum taxarea băncilor pentru constituirea de depozite în franci.
„Pieţele financiare se aşteaptă la şi mai multă relaxare a politicii monetare în Marea Britanie şi în zona euro, şi chiar şi în SUA creşterea dobânzilor este un proces lent”, a spus Maechler.
De aceea, la nivel global dobânzile vor rămâne la niveluri scăzute în viitorul apropiat, a mai spus ea.
