În 1995 preşedintele grupului ING venise în vizită în România şi a fost aranjată şi o vizită la Palatul Cotroceni. Preşedintele Iliescu era însă plecat în străinătate, aşa că Mişu Negriţoiu i-a ţinut locul şi a primit delegaţia olandeză, povesteşte bancherul, într-un interviu acordat Ziarului Financiar.
Era doar primul contact cu ING. Mai departe lucrurile s-au legat repede: Negriţoiu căuta o ieşire din scena politică, Van der Heijden, şeful de la acea vreme al ING România, căuta un nume credibil, cu contacte pe piaţa locală, pentru investment banking, au intrat în legătură, s-au plăcut şi au bătut palma.
Nu era însă un plan pe termen foarte lung, proaspătul bancher păstrând totuşi o opţiune vizavi de alegerile din 2000. Până la urmă n-a fost să fie pentru că în 2000 nu l-a mai căutat nimeni. Din nou nu era din gaşcă, alţii erau cei aduşi din SUA, "prospeţimea" sa se dusese.
De-abia în 2004 i s-a mai propus - şi atunci informal - o poziţie de senior pe zona de economie- finanţe, însă cărţile nu mai erau în favoarea PSD.
Cu timpul s-a integrat din ce în ce mai bine în ING, avansând pas cu pas şi câştigând încrederea olandezilor, cu toate că Van der Heijden îl avertizase să nu-şi facă vise că va ajunge CEO pentru că era teoretic exclus ca Amsterdamul să lase un român la manşă.
Vreun regret pentru ruptura cu lumea politică? "Niciodată, iar evoluţiile la care am fost mar tor mi-au confirmat că am ales corect. Felul meu de a fi era incompatibil cu ceea ce s-a întâmplat.
Reţeta «sărac şi cinstit» funcţionează prea puţin." A crescut în bancă de parcă ar fi început la 27 de ani, deşi avea 47. Din 1997 şi până în 2006 a urcat treaptă cu treaptă, de la un simplu director care s-a apucat de corporate finance alături de Mihaela Bîtu şi Traian Halalai până la şef pe wholesale banking. Şi-a trecut în palmares deal-uri precum aranjarea unui credit sindicalizat pentru Petrom, eurobonduri emise de statul român, achiziţii de avioane pentru Tarom, iar mai târziu listarea A&D Pharma la Londra în toamna lui 2006.
Şi totuşi cum a venit postul de CEO? "Foarte natural după ani de constanţă în deal-uri, după construirea unui portofoliu sănătos de clienţi şi a unei echipe puternice prin recrutări direct din facultate şi formare în spiritul organizaţiei." Jan Op de Beeck, şef al ING România în perioada 2002 - 2003 şi iniţiator al proiectului ca ING să intre pe retail, îl trimisese la un moment dat la un training pentru directori generali. Nu a susţinut niciodată vreun interviu pentru postul de CEO.
Şi cu toate acestea în primăvara lui 2006 şeful său de la acea vreme Dirk Serbruyns i-a dat un telefon şi l-a anunţat că propunerea de avansare ca director general a fost aprobată la Amsterdam.
Negriţoiu a devenit CEO al ING Bank România chiar dacă nu îndeplinea condiţia de a mai fi fost şef în altă ţară. De regulă, un CEO stă în post trei ani, prelungirea cu încă trei - aşa cum s-a întâmplat în cazul său, fiind mai degrabă o excepţ ie. Chiar dacă nu a avut contract cu perioadă determinată, durata maximă a mandatului este limitată informal. Şi oricum, la vârsta de 62 de ani nu se aştepta să continue. "Nu s-a mai văzut în ING ca un director general să reziste în funcţie la 62 de ani. Este o organizaţie tânără." Succesorul său, polonezul Michal Szczurek, care a preluat funcţia de CEO din septembrie, are 41 de ani.
Cele mai grele momente al perioadei în care a fost CEO? Venirea recesiunii şi dialogul cu BNR în perioada 2008 - 2009. Desigur, un episod aparte a fost atacul speculativ din toamna lui 2008. "Greşeala mea a fost că tocmai făcusem anumite declaraţii legate de leu, chiar dacă erau doar cu titlul de opinie. În rest, nu am făcut decât să cumpărăm pentru clienţi, ca bancă în nume propriu nu am forţat pe lei, iar pe clienţi nu-i poţi refuza, chiar dacă primeşti unele indicaţii în acest sens."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
