Vineri 8 ianuarie a apărut, sub semnătura preşedintelui ASF Mişu Negriţoiu, un aviz al ASF prin care s-au avizat modificări la contractul de administrare al FP. La finalul acestui aviz apar câteva paragrafe care, în opinia mea, nu trebuia să fie acolo. Citite printre rânduri, acestea spun un singur lucru: FP ar trebui să facă şi alte investiţii decât să răscumpere acţiuni.
E un lucru de bază în economie că o companie aparţine acţionarilor săi şi că aceştia au tot dreptul să decidă ce anume trebuie să facă respectiva societate. Atâta timp cât se respectă legea.
Şi acţionarii FP exact asta au făcut: cu 99,99% au votat programele de răscumpărare. Şi, din câte mă pricep eu, se pare că deciziile respective nu încalcă legea. Bun, poate doamna Sfârâială ar avea ceva de spus aici.
La fel de cunoscut este că o companie trebuie să lucreze în interesul acţionarilor săi. În niciun caz nu trebuie să lucreze pentru a plăti salariile personalului ASF. Căci, da, să spunem lucrurilor pe nume: activul net al FP scade în urma acestor programe de răscumpărare, iar astfel ASF încasează mai puţin de la FP. Cum să plătim aceleaşi salarii dacă nu mai încasăm la fel?
Salariile ASF sunt de multe ori nejustificat de mari în raport cu mărimea pieţei şi cu prestaţia celor care le primesc.
Ce treabă are ASF cu modul în care FP decide să facă investiţii? De ce le aprobaţi programele de răscumpărare şi nu obiectaţi atunci?
Culmea, ceea ce propune ASF în respectivul aviz, consider că nici măcar nu este sănătos pentru FP. Managementul FP nu este cel mai performant. Aşa că nici nu trebuie să stăm mult să ne gândim: ca să facă pe plac ASF-ului, acest management va face alte investiţii neinspirate. Aşa cum a mai făcut: cumpărând acţiuni Raiffeisen şi Erste şi pierzând peste 30 miloane de euro. Sau nevânzând pachetul Petrom în cei trei ani în care preţul barilului a fost peste 100 de euro (aici, probabil managementul polonez îşi urmează mentorul, domnul Mark Mobius, care nu pare că îşi încheie cariera în modul cel mai strălucit, date fiind şi masivele pierderi pe care le marchează fondurile Franklin Templeton în toată lumea, până chiar şi pe acţiunea Petrom).
Într-un cadru mai larg, o să vă amintesc de nenumăratele ratări pe care ASF/CNVM le-au avut. Recent, avem exproprierea făţişă pe care SIF2 vrea s-o facă în privinţa acţionarilor minoritari, la care ASF nu obiectează. Şi abuzurile legate de desfiinţarea Rasdaq, unde ASF a găsit de cuviinţă să reacţioneze doar post factum, prin amenzi fără efect practic. Sau cazul Harinvest. Despre ruşinoasele rapoarte de evaluare pe care le acceptaţi cu acoperirea ANEVAR s-ar putea scrie mii de articole.
Să ne amintim şi de trecutul mai îndepărtat? FNI? Ofertele publice de preluare obligatorii doar pentru unii (de cazul Cătălin Chelu ştiţi ceva)? Concertările la SIF-uri şi sancţionarea selectivă, doar a unor aşa-zis concertaţi care deranjează?
Când trebuie (vedeţi cazurile de mai sus), ASF nu reacţioneză, iar când nu trebuie (vedeţi cazul FP), ASF reacţionează.
Dumitru Beze este preşedintele Asociaţiei Investitorilor pe Piaţa de Capital
