♦ Investiţiile Andreei Cioca Anghelof sunt 35% pe piaţa de capital şi 65% în private equity.
„Capitalul pe care-l strângi are nevoie să fie reîntors în economie, pentru ca roata să se învârtă. Cu toţii activăm în economia aceasta, de aici facem profit, tot aici ar trebui să avem încredere cu toţii să investim. Altfel, ar fi ca şi când ai sta la tine în casă, cu familia, dar ai investi în gospodăria vecinului tău. Cred că eşti ceea ce investeşti“, spune Andreea Cionca Anghelof, 44 de ani, într-o discuţie despre activitatea ei investiţională.
Cu peste 15 ani de experienţă în insolvenţă şi antreprenoriat, Andreea este cofondatoare a Impetum Group – consorţiu de business cu 150 de milioane de euro active sub administrare şi care a creat soluţiile de investiţii Roca Investments (private equity), Roca X (venture capital), Agista (growth equity), Impetum Investments (investiţii diversificate), dar şi CITR, liderul pieţei de insolvenţă din România, ea activând în trecut ca practician în insolvenţă.
Din ianuarie 2020 încoace, Andreea este managing director al Impetum Group. A absolvit în 2003 Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara şi în 2010 cursuri MBA ale The Open University Business School – Business, Management, Marketing and Related Support Services. Pe bursă, investeşte din 2008, cu câteva luni înainte de declanşarea crizei economice globale, dar a făcut tranzacţii in and out, adică pe termen mai scurt.
„Acum investesc în industrii în care cred, pe termen lung, nu speculativ. Investesc în industrii pe care le consider strategice şi, în general, prin fonduri de investiţii pentru că mizez pe expertiza profesioniştilor care cunosc industriile şi ştiu să marcheze profitul încă de la momentul tranzacţionării. Am şi investiţii pe bursă, aşa am debutat“, spune ea.
Primii bani investiţi la Bursa de Valori Bucureşti au fost în jur de 10.000 de euro, plasaţi în câteva companii. Erau onorariile de succes pe care le primea ca bonus. Lucra deja de patru ani în domeniul insolvenţei şi vedea lipsa de capital acută cu care se confruntau unele companii româneşti, deşi exista lichiditate în piaţă.
„De aceea, alături de colegii mei, am hotărât să investesc, pe bursă, în companii româneşti. A fost modul meu de a întoarce în piaţă capitalul câştigat şi de a contribui, chiar cu puţin, la creşterea IMMurilor locale“, adaugă ea.
Cum momentul debutului la bursă a coincis cu una dintre cele mai grele crize financiare din istorie, am întrebat-o cum s-a resimţit în portofoliul ei şi dacă a avut dubii cu privire la propria activitate investiţională.
„N-am apucat să mă gândesc dacă e momentul să părăsesc bursa sau să-mi pun alte întrebări existenţiale pentru că, la câteva luni după prima investiţie a venit criza. Odată cu ea totul a început să se prăbuşească. Faptul că mi-am făcut debutul investiţional în criză este şi un avantaj. Nu cred că există un profesor mai bun pentru un investitor decât o criză“, consideră ea.
Tot din criza din 2008 a învăţat că nu doar indicatorii financiari sunt un reper într-un business şi că nu poţi lua decizii exclusiv uitându-te la cifre, mai ales într-un context în care totul pare că se prăbuşeşte.
„Am pariat atunci pe povestea brandului şi pe oameni. Am crezut în ele şi n-am greşit. şi astăzi aceste două repere sunt parte din filosofia mea de a investi – potenţialul unui brand şi potenţialul unei echipe.“
În 2008 părea că toată investiţia făcută s-a evaporat. Nu investise foarte mult, în termeni absoluţi, însă era tot ce avea lichid la acel moment. Nimic nu se mai tranzacţiona şi toate companiile în care investise erau afectate. Profesa însă într-o industrie, insolvenţa, unde criza reprezenta modul obişnuit de operare.
Continuarea, în cel mai recent număr al revistei Business Magazin.
