O veche pasiune pentru desen şi vecinătatea campusului Facultăţii de Arhitectură din Iaşi, în curtea căruia cutreiera în copilărie, şi unde i-a văzut pe studenţi proiectându-şi schiţele, l-au determinat pe Matius Ichim să renunţe la visul de a deveni cadru militar şi să aleagă, în schimb, meseria de arhitect, specializându-se pe zona de retail. Între timp, a strâns în portofoliu nume binecunoscute ca Victoria’s Secret, Mango, Farmaciile Dona, Noriel şi Jolidon. Cum împleteşte acum arhitectura cu antreprenoriatul?
Am absolvit Facultatea de Construcţii şi Arhitectură din Iaşi, secţia arhitectură G.M. Cantacuzino. Întotdeauna am zis despre mine că am plecat din facultate cu un paşaport de antreprenor în alb. De ce? Fiindcă în primii ani de facultate şi în primii ani de stagiu am deschis un PFA iniţial, apoi o firmă. De atunci activez eu în domeniul arhitecturii comerciale, iar acestui lucru i s-a adăugat din 2020 şi faptul că am devenit fondatorul platformei www.prioretail.ro, primul ecosistem de servicii de retail din România”, îşi descrie Matius Ichim, într-o frază, evoluţia în industrie.
Spaţiul de joacă, devenit spaţiu de studiu. El povesteşte că dintotdeauna i-a plăcut desenul, „ca expresie, ca libertate de creaţie”, dar când era elev a cochetat şi cu ideea de a deveni ofiţer în Armata Română. „Ideea era sădită în minte fiindcă am un unchi care a absolvit Academia Tehnică Militară şi se ocupa ca ofiţer de coordonarea procedurilor de testare şi de întreţinerea avioanelor la Unitate Militară din Ianca (jud. Brăila), unde mergeam des în vacanţă, iar asta m-a făcut să îmi placă foarte mult ordinea şi oarecum farmecul vieţii de militar.” Câţiva ani mai tarziu, în adolescenţă, a descoperit însă că în parcul din cartierul unde mergea foarte des cu gaşca de băieţi de la bloc, pe malul Bahluiului, se afla sediul Facultăţii de Arhitectură. „De acolo începea campusul universitar Tudor Vladimirescu şi, în timp, am devenit interesat de acel spaţiu al facultăţii. Copii fiind, mergem vara să prindem guşteri pe malul Bahluiului, să ne mai urcăm prin sălcii sau să explorăm pur şi simplu vecinătăţile. Parcul dintre cele două facultăţi era un loc cu nişte sălcii foarte mari şi paznicii nu era foarte stresaţi, ne lăsau să ne jucăm pe acolo. Vedeam des prin geamul facultăţii de arhitectură luminile aprinse, iar când am prins curaj am intrat, m-am apropiat de studenţi, le puneam întrebări despre desene şi machete, îi admiram cum stau şi desenează până târziu, îmi părea foarte atractivă viaţa aceasta şi am zis că ce ar fi să încerc să fac arhitectură. Şase ani mai târziu, am devenit arhitect, cu diplomă.”
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
