La începutul anului, cancelarul Germaniei Olaf Scholz a efectuat o incursiune diplomatică de câteva zile în America de Sud, ajungând până în Chile şi Argentina în cautare de litiu pentru maşinile electrice ale Mercedes şi Volkswagen. Pe urme i-au călcat şi alţi politicieni europeni. În primăvară, ministrul de externe rus Serghei Lavrov a fost primit cu covor roşu de liderii de stânga revoluţionari sud-americani. Preşedintele Chinei Xi Jinping a vizitat regiunea de cel puţin 11 ori de când a venit la putere în 2013.
Pe lângă mai multe acorduri bilaterale, China a semnat şi parteneriate strategice cuprinzătoare – cel mai mare premiu în materie de diplomaţie pe care îl pot obţine aliaţii acestei ţări – cu Argentina, Brazilia, Chile, Ecuador, Mexic, Peru şi Venezuela. Toate aceste state sunt bogate în diverse materii prime, precum petrol, gaze naturale, litiu, metale rare, sau sunt mari exportatori de produse agricole. Specialiştii spun că Beijingul şi-a construit pe tăcute pe continentul sud-american un vast imperiu al energiei regenerabile. Pe plan geostrategic, China contează pe câţiva dintre liderii sud-americani pentru formarea unei alianţe a economiilor emergente cu scopul de a contrabalansa influenţa SUA şi a dolarului la nivel global.
Prin urmare, mizele summitului şefilor de stat şi de guvern din UE, America de Sud şi Caraibe încheiat ieri au fost mari şi importante pentru o bună parte din economiile Uniunii. A fost pentru prima dată în ultimii opt ani când liderii acestor două părţi uriaşe ale lumii din punctul de vedere al populaţiei s-au întâlnit. „Suntem aliaţi centrali în întărirea ordinii internaţionale bazate pe reguli, pentru apărarea democraţiei, a drepturilor omului, a păcii şi securităţii internaţionale“, a spus preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen. „De asemenea, avem interes în întărirea parteneriatului nostru politic şi a angajamentului.“
Însă dincolo de declaraţiile politicoase, cele două continente au probleme nerezolvate. În primul rând, există ceea ce ar trebui să fie tratatul comercial al UE cu ţările Mercosur - Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay, care a prins formă în 2019 după două decenii de negocieri. Însă ratificarea de către statele UE întârzie, în special din cauza îngrijorărilor europenilor legate de protecţia mediului, mai ales în Amazonia, unde despăduririle pentru extinderea agriculturii au căpătat amploare când Brazilia era condusă de preşedintele de extremă dreapta Jair Bolsonaro. „UE nu poate ameninţa Mercosur cu sancţiuni dacă nu facem asta sau aia. Dacă suntem parteneri strategici, nu este loc de ameninţări, ci trebuie să ajuţi“, spunea luna trecută noul preşedinte brazilian, socialistul Luiz Inácio Lula da Silva, înainte de o vizită în Franţa şi Italia pentru clarificarea unor aspecte privind tratatul comercial.
Cei mai înverşunaţi opozanţi ai acordului cu Mercosur, în care comerţul agricol are un aspect important, au fost Franţa şi Irlanda, producători şi exportatori agricoli. În 2019 nu exista goana mondială după materiile prime necesare industriei verzi şi electromobilităţii din prezent. Între timp, Lula da Silva a promis că va pune capăt abuzurilor din Amazonia, dar pare că insistă pe o apropiere a ţării sale faţă de China. Noul preşedinte al Braziliei este clar prea prietenos cu Beijingul pentru a fi pe placul partenerilor de comerţ europeni, notează Deutsche Welle.
Când a fost în vizită în China în aprilie, Lula da Silva şi preşedintele Xi au convenit să colaboreze mai mult. De asemenea, mulţi diplomaţi europeni sunt nemulţumiţi că oficialul brazilian s-a oferit să fie mediator în războiul pornit de Rusia contra Ucrainei, dar pornind de la ideea că acesta a fost cauzat de SUA sau că reprezintă un eşec al diplomaţiei internaţionale. Altfel, el n-a cerut niciodată Rusiei să-şi retragă trupele invadatoare din Ucraina.
Pentru Ralph Gonsalves, preşedintele Comunităţii Statelor Latino-Americane şi Caraibiene, ca temă de dezbatere la summit a fost mai importantă chestiunea rolului Europei în comerţul cu sclavi şi despăgubirile aferente decât conflicul de la graniţele UE, după cum arată Deutsche Welle. Cuba şi Nicaragua au fost acuzate de-a dreptul că acţionează la instrucţiunile Moscovei când au refuzat o formulare referitoare la Ucraina în proiectul declaraţiei de final a summitului. Totuşi, întâlnirea poate fi considerată un prim pas în încercarea Europei de a-şi restabili influenţa în America de Sud şi Caraibe. Industria europeană vrea acorduri de comerţ liber. Un număr de 19 asociaţii de afaceri europene au cerut instituţiilor UE să asigure ratificarea tratatului UE-Mercosur. Pasul este făcut când se intensifică lupta diplomatică şi politică pentru resurse, iar în Occident este pusă întrebarea ce se va întâmpla dacă statele sud-americane formează o organizaţie cartel de tipul OPEC, dar nu pentru petrol ci pentru litiu. Bolivia, Argentina şi Chile ocupă locurile 1,2 şi 4 în topul mondial al ţărilor în funcţie de rezervele de litiu. Nu toate guvernele sud-americane au ceva de demonstrat în relaţiile cu UE şi multe au nevoie de investiţii străine. Comisia Europeană şi câteva dintre statele UE, printre care Spania, Olanda, Suedia şi Finlanda, au pregătit programe de investiţii de 45 de miliarde de euro, identificând şi domeniile în care banii pot fi folosiţi – de la metroul Bogotei şi autobuze electrice pentru Costa Rica la hidrogen verde în Argentina şi producţie de vaccinuri în Mexic. O contribuţie majoră, de 10 miliarde euro, aproape cât cea a Comisiei Europene, vine de la Spania, potrivit El Pais, care aminteşte că în pofida extinderii influenţei chineze şi ruse, UE rămâne cel mai mare investitor în regiune. Spre comparaţie, la un summit al UE cu state africane au fost anunţate investiţii de 150 de miliarde de euro, dar în proiecte care în multe cazuri au rămas nespecificate.
