Publicaţia britanică The Guardian a identificat o parte din persoanele vinovate de declanşarea celei mai grave crize financiare şi economice de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi dintre aceştia s-au retras de pe scena publică, cu câştiguri frumoase, însă niciunul, fie el politician sau bancher de top, după cinci ani de criză nu a fost pedepsit.
1. Alan Greenspan, preşedintele Rezervelor Federale din SUA între anii 1987 şi 2006
Greenspan a devenit preşedintele Rezervei Federale la timp pentru a salva economia globală de la un dezastru complet după colapsul bursei din 1987. El s-a aflat la conducerea Fed în anii de boom economic din '90 şi a ghidat economia americană şi după atacurile din 11 septembrie, fiind supranumit "maestrul". Politicile lui Greenspan s-au axat pe dobânzile foarte scăzute şi pe opoziţia la reglementarea pieţei derivativelor. În prezent, se consideră că acestea sunt răspunzătoare pentru declanşarea crizei din sectorul bancar. Sub mandatul lui Greenspan piaţa derivativelor a ajuns la 500.000 miliarde dolari, cu toate că investitorul american Warren Buffett a avertizat că instrumentele derivate sunt "arme financiare de distrugere în masă". Dobânzile scăzute au încurajat americanii să se îndatoreze pentru a-şi cumpăra locuinţe, chiar dacă aceştia nu aveau economii, venituri sau perspective de angajare.
După ce a părăsit conducerea Fed în 2006, Greenspan s-a alăturat companiei PIMCO, cel mai mare fond de obligaţiuni din lume, în calitate de consultant. Co-fondatorul companiei, Bill Gross, a menţionat că Greenspan a ajutat firma să câştige miliarde de dolari în rolul său de consultant. Greenspan a oferit servicii de consultanţă şi instituţiei Deutsche Bank şi fondului de hedging al miliardarului John Paulson.
2. Mervyn King, guvernatorul Băncii Centrale a Angliei
King a avut o reacţie întârziată la criza financiară şi iniţial a refuzat să-l urmeze pe Greenspan în ceea ce priveşte injectarea lichidităţilor în sistem. O comisie a Trezoreriei a atenţionat că el ar fi trebuit să observe că bula imobiliară devenise instabilă şi să fie mai activ pentru a controla efectele crizei imobiliare.
Recent, King a recunoscut în sfârşit că turbulenţele financiare şi economice nu s-au produs doar din vina bancherilor lacomi, ci acestea sunt rezultatul unor greşeli majore făcute de autorităţile de reglementare.
"Am văzut cum economia se îndreaptă către criză, am continuat să ne întâlnim la FMI, dar nu am făcut nimic pentru a rezolva problema la nivel colectiv, şi nu cred că aceasta era o chestiune pe care o puteam rezolva individual", a afirmat guvernatorul.
King se va retrage din funcţie vara viitoare, acesta urmând a fi înlocuit cel mai probabil de fostul şef de cabinet Gus O'Donnell sau de viceguvernatorul Paul Tucker.
3. Bill Clinton, fost preşedinte al SUA
În urmă cu 13 ani, Clinton a abrogat legea Glass-Steagall care obliga la separarea băncilor comerciale de cele de investiţii. Această măsură, care a fost puternic susţinută de bancheri, a dus la apariţia superbăncilor şi a amorsat bomba activelor subprime.
Fostul preşedinte american a semnat şi legea Commodity Futures Modernization Act, care excludea CDS-urile (credit default swap - prima de risc pe care o plăteşte investitorul pentru a se asigura contra defaultului) de la reglementare.
Clinton a susţinut şi legea Community Reinvestment Act a preşedintelui Carter din 1977 prin care creditorii erau obligaţi să fie mai îngăduitori cu debitorii săraci care încercau să îşi cumpere o locuinţă. După părăsirea Casei Albe, Clinton s-a implicat în acţiuni filantropice şi şi-a publicat autobiografia.
4. Gordon Brown, fost premier al Marii Britanii între 2007 şi 2010
Perioada mandatului lui Brown s-a suprapus cu cea mai mare criză de după Marea Depresiune. În ultimul său discurs înainte de a deveni premier şi înainte de declanşarea crizei, Brown i-a lăudat pe bancheri pentru rolul avut în dezvoltarea centrului financiar londonez. Pentru a atrage bancherii străini să lucreze la Londra, el a susţinut ca aceia care nu au domiciliul în ţară să plătească impozite mai mici şi a relaxat reglementările bancare, ceea ce a însemnat că bancherii puteau câştiga mai mult în capitala britanică decât oriunde altundeva. În prezent, Brown se ocupă de proiecte care vizează îmbunătăţirea nivelului de trai al copiilor sărăci, precum şi educaţia acestora împreună cu organizaţii precum Naţiunile Unite.
5. Dick Fuld, director executiv al Lehman Brothers
"Gorila de pe Wall Street", aşa cum era cunoscut Dick Fuld, a implicat instituţia pe care o conducea în afacerile cu creditele ipotecare sub-prime. Banca a cumpărat creditele şi le-a împachetat în obligaţiuni, care ulterior au devenit toxice, şi le-a vândut investitorilor.
Se vehiculează că Fuld a primit 500 milioane dolari ca salarii şi bonusuri în timpul mandatului său ca director executiv al Lehman Brothers, însă el a declarat că este vorba de doar 300 milioane dolari. Rămâne un semn de întrebare de ce Lehman Brothers a fost singura instituţie lăsată să intre în faliment.
6. George W. Bush, fost preşedinte al SUA
Criza financiară s-a desfăşurat sub ochii fostului preşedinte american George W. Bush. El nu a susţinut o reglementare mai strictă a instituţiilor financiare şi nu reuşit să abroge Legea Sarbanes-Oxley, care viza introducerea anumitor standarde în contabilitatea companiilor listate. Bush nu a luat nicio măsură cu privire la oprirea creditării persoanelor fără venituri şi fără loc de muncă.
În prezent Bush se află în exil politic, exil pe care singur şi l-a impus, acesta fiind absent în campania electorală a lui Mitt Romney pentru preşedinţia ţării. "Se bucură de viaţa lui în Texas. Nu caută lumina reflectoarelor", a menţionat purtătorul său de cuvânt.
7. Kathleen Corbet, fostul director executiv al agenţiei de rating Standard & Poor's
Agenţiile de evaluare, dintre care cea mai importantă este S&P, au acordat rating-uri maxime titlurilor de valoare garantate cu credite ipotecare care apoi au devenit toxice. Firmele au fost acuzate de conflict de interese pentru că emitenţii de obligaţiuni îi plăteau pentru a acorda aceste rating-uri. Corbet a demisionat în perioada criticilor din 2007. De atunci, ea şi-a înfiinţat o companie care investeşte în tehnologie, energie şi servicii financiare.
8. Fred Goodwin, fostul şef al băncii britanice RBS
Goodwin a fost numit "cel mai prost bancher din lume". El a înrăutăţit situaţia băncii RBS printr-o serie de achiziţii ambiţioase. O serie de 20 de preluări a transformat RBS într-un lider mondial, însă Goodwin nu a fost mulţumit şi chiar înainte de izbucnirea crizei a condus preluarea băncii olandeze ABN Amro, în valoare de 100 miliarde dolari.
RBS a înregistrat atunci pierderi record şi a fost salvată de stat cu 45,5 miliarde lire sterline (57,34 miliarde euro). În prezent instituţia este deţinută de stat în proporţie de 82%.
"Vinovaţii" de criza financiară mondială
1. Alan Greenspan, fost preşedintele al Fed
2. Mervyn King, guvernatorul Băncii Angliei
3. Bill Clinton, fost preşedinte al SUA
4. Gordon Brown, fost premier al Marii Britanii
5. George W. Bush, fost preşedinte al SUA
6. Phil Gramm, fost senator American
7. Abby Cohen, strateg la Goldman Sachs
8. Kathleen Corbet, fostul CEO al S&P
9. Maurice "Hank" Greenberg, fostul CEO al AIG
10. Andy Hornby, fost şef al HBOS
11. Fred Goodwin, fost şef al RBS
12. Steve Crawshaw, fost şef al B&B
13. Adam Applegarth, fostul şef al Northern Rock
14. Dick Fuld, fost CEO al Lehman Brothers
15. Ralph Cioffi şi Matthew Tannin, cei care conduc fondurile de hedging Bear Stearns
16. Lewis "Lew" Ranieri, "naşul" finanţării ipotecare
17. Joseph Cassano, şeful departamentului de produse financiare al AIG
18. Chuck Prince, fost CEO al Citi
19. Angelo Mozilo, fost CEO al Countrywide Financial
20. Jimmy Cayne, fost şef al Bear Sterns
21. Christopher Dodd, fost preşedinte al comisiei bancare a senatului
22. Geir Haarde, fost premier al Islandei
23. John Tiner, fost CEO al Autorităţii de Servicii Financiare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
