Economia Chinei, a doua a mărime la nivel internaţional, a crescut în al doilea trimestru cu cel mai lent ritm din ultimii cel puţin 27 de ani. Însă pieţele şi analiştii aplaudă: e de bine, se putea şi mai rău.
Economia chineză a crescut cu 6,2% în trimestrul II, raportat la aceeaşi perioadă din anul trecut, după un avans de 6,4% în trimestrul anterior, arată datele oficiale. Aceleaşi date spun că frânarea reflectă mai mult efectele inhibatoare pe care le are asupra exporturilor războiul comercial cu SUA şi mai puţin probleme interne. Rezistenţa consumului intern le oferă garanţii investitorilor şi analiştilor că guvernul de la Beijing are suficient spaţiu de manevră pentru a contracara presiunile Washingtonului.
Cu toate acestea, scepticismul nu lipseşte. Unii observatori sunt precauţi în ceea ce priveşte acurateţea datelor oficiale chineze. Rapoartele de creştere ale Chinei sugerează prea des că guvernul de la Beijing este capabil să-şi atingă ţintele de PIB, notează The Guardian. Există, de asemenea, suspiciuni că oficialii locali raportează pentru regiunile lor performanţe economice care se încadrează în planurile guvernului chiar şi atunci când nu este aşa. În plus, după cum a remarcat Fitch, băncile au probleme în a ajuta guvernul să stimuleze economia prin credit ieftin, iar puterea băncii centrale de a interveni prin politică monetară, prin reduceri de dobânzi, este limitată de ceea ce a devenit cunoscut ca porcflaţie - creşterea necontrolată a preţurilor cărnii de porc din cauza epidemiei de pestă porcină care devastează fermele Chinei. Dobânzile de politică monetară din China le influenţează pe cele din lumea emergente şi chiar din Coreea de Sud, o economie matură cu greutate în comerţul internaţional.
China este importantă pentru economia mondială deoarece contribuie cu 17% la exporturile lumii (2016, date ale Eurostat) şi cu 12% la importuri. Apoi, după cum arată un raport al McKinsey, una din marile firme de consultanţă din lume, economiile asiatice sunt strâns legate de economia chineză prin lanţurile de aprovizionare regionale, iar ţările bogate în resurse naturale sunt puternic expuse la cererea chineză. Totodată, unele economii emergente şi unele economii mature mai mici au devenit dependente de investiţiile venite din China. În schimb, China, unde economia se bazează din ce în ce mai mult pe cererea internă, îşi reduce expunerea la exterior. Astfel, analiza McKinsey sugerează că atunci când economia chineză încetineşte, investitorii din străinătate sunt afectaţi mult mai mult decât este China.
Creşterea economiei chineze din al doilea trimestru este cea mai lentă de când institutul de statistică a început să calculeze actuala serie de date privind PIB-ul, în 1992, la începutul lungii perioade de expansiune care continuă şi astăzi, scrie Financial Times. Reducerile de taxe implementate anul acesta au ajutat la stimularea economiei interne, contrabalansând problemele legate de comerţ, au explicat oficiali ai institutului de statistică chinez. „Creşterea economică este din ce în ce mai dependentă de cererea internă, în special de consum.“
Raportul oficial despre creşterea Chinei i-ar putea reasigura pe investitori că perspectivele economice globale nu sunt atât de rele pe cât s-au temut, spune Kit Juckes, analist la Société Générale. El este încurajat de revenirea comerţului de retail şi a producţiei fabricilor în iunie. „Să fie chiar atât de rău? Anglia a câştigat cupa mondială la cricket, un francez are tricoul galben la Turul Franţei, turneul de la Wimbledon a reuşit să ajungă la final fără întârzieri cauzate de ploaie, iar economia chineză îşi revine din slăbiciunea de care a suferit la începutul anului“, scrie Juckes. „Există riscul ca pieţele să se culce pe o ureche spunându-şi că «nu este atât de rău». Barajul de date economice chineze ar putea arăta că avansul PIB-ului real îşi continuă ritmul gradual şi dubios de constant de încetinire, dar sunt semne clare de accelerare în retail, în producţia industrială şi a cheltuielilor de capital.“
Încetinirea economiei Chinei urmează unei perioade de degradare a relaţiilor dintre Baijing şi Washington. Cele două puteri au ameninţat că îşi vor aplica reciproc o nouă rundă de taxe pe importuri, dar au acceptat un armistiţiu luna trecută. Cu temeri în creştere că un război comercial va bloca formidabila industrie de export chineză, Beijingul a menţinut o politică monetară laxă şi a introdus politici industriale menite să stimuleze investiţiile. Totuşi, unii economişti se aşteptau ca ritmul de creştere a PIB-ul să încetinească mai mult, la 6% în al doilea trimestru. Slăbiciunea se datorează mai ales exporturilor, care au scăzut în iunie, şi declinului activităţii din sectorul construcţiilor de locuinţe. „Vedem şi mai multă slăbiciune la orizont. Şi totuşi creşterea internă s-a dovedit mai rezistentă decât mulţi s-au aşteptat“, asigură Julian Evans-Pritchard, economist la Capital Economics. Consumatorii chinezi nu se panichează din cauza tensiunilor dintre Beijing şi Trump, spune şi Andy Rothman, strateg de investiţii la Matthews Asia.
Liderii chinezi ştiu ce este de făcut pentru a opri încetinirea: pomparea a şi mai mult credit în companiile private, care generează cea mai mare parte a locurilor de muncă şi a creşterii, scrie Bloomberg. Faptul că avansul nu-şi revine la nivelul dorit în pofida eforturilor lor sugerează că bancile nu îndeplinesc ordinele guvernului. Însă problema nu constă în loialitatea băncilor, ci în modul în care acestea se conformează. Agenţia de rating Fitch a avertizat că băncile chineze nu au capitalul adecvat pentru a sprijini o acţiune de creditare de amploarea necesară stimulării creşterii economice. Agenţia estimează că avansul PIB-ului chinez va încetini de la 6,2% anul acesta la 5,8% în 2021, iar strategii acesteia cred că grosul tarifelor de import americane urmează să vină.
Potrivit unei analize FT din martie, există semne că unele date economice chineze sunt falsificate. De vreme ce guvernele locale sunt recompensate pentru îndeplinirea ţintelor de creştere şi investiţii, acestea au un interes să distorsioneze statisticile locale, se arată într-o analiză a Universităţii din Chicago şi a US National Bureau of Economic Research. De ani buni, suma PIB-urilor provinciale a depăşit cifra pentru PIB-ul naţional, un semn clar al inflaţiei statistice la nivel local. Institutul naţional de statistică a recunoscut că „unele statistici locale sunt falsificate“, iar în 2017 guvernul central a acuzat trei provincii sărace din nord-estul ţării că au inventat date.
