Atitudinea diferită a liderilor Statelor Unite şi Franţei, două forţe care se vor a fi aliate, faţă de războiul sirian denotă diferenţele majore dintre imaginile pe care aceştia şi le-au creat prin prisma rezultatelor economice. Dacă preşedintele american Barack Obama a transformat elegant conflictul din Siria într-o oportunitate de a-şi întări imaginea atât în ochii aliaţilor, cât şi în cei ai oponenţilor politici, omologul francez François Hollande, cu o rată de aprobare mizeră de 20% în rândul electoratului, pare să dea importanţă mai degrabă îmbunătăţirii ratingului personal, luându-şi aparenţa unui politician puternic şi hotărât, şi nu opiniei publice.
Deşi legea nu-l obligă, Obama a cerut sâmbătă Congresului să decidă dacă SUA atacă sau nu armata regimului aflat la conducere în Siria. Hotărârea este surprinzătoare, deoarece până în urmă cu câteva zile o intervenţie militară condusă de Statele Unite părea iminentă şi va colora, dacă nu chiar defini, mandatul lui Obama ca preşedinte. În Congres, legiuitorii trebuie să-şi asume acum politica externă a ţării în Orientul Mijlociu, un centru de interese pentru producătorii de armament şi pentru companiile americane de petrol şi o regiune despre care Washingtonul spune că este o ameninţare la adresa siguranţei SUA. Votul politicienilor vine într-o perioadă în care majoritatea americanilor, încă bântuiţi de fantoma războaielor din Irak, sunt sceptici în privinţa implicării ţării într-un nou conflict armat, scrie The Christian Science Monitor.
„Un succes în Congres ar întări poziţia lui Obama atât în faţa aliaţilor, cât şi în cea a inamicilor. Reversul medaliei este că un eşec ar şubrezi poziţia preşedintelui înaintea unor dezbateri privind probleme interne importante precum bugetul, pragul datoriei, finanţarea programului Obamacare şi imigraţia“, explică Politico.com. Obama nu a cerut congresmanilor să-şi scurteze pentru el vacanţa, care se va termina pe 9 septembrie. Până atunci, administraţia lui Obama nu pierde timpul şi răspândeşte ideea că regimul preşedintelui sirian Assad trebuie pedepsit pentru că a ucis 1.400 de persoane, dintre care 400 de copii, cu gaz neurotoxic şi că a încălcat astfel legea internaţională. Duminică, secretarul de stat John Kerry a anunţat la mai multe posturi TV că substanţa folosită în atacurile de pe 21 august asupra civililor este gaz sarin. Până atunci, natura gazului era incertă.
Siria, în raza de atac a marinei americane
Între timp, cinci distrugătoare americane înarmate cu până la 300 de rachete de croazieră Tomahawk şi o navă amfibie ce transportă mai multe sute de soldaţi din marina militară americană patrulează în apele Mediteranei având Siria în raza de atac.
Tratatele ONU în mod normal nu permit ţărilor să atace alte ţări dacă nu sunt în legitimă apărare sau dacă nu au aprobare din partea Consiliului de Securitate al ONU. Niciuna dintre aceste derogări nu se aplică Siriei, iar prin urmare un atac american asupra armatei siriene ar fi ilegal.
Aprobarea din partea Congresului american nu ar rezolva problema cu legea internaţională, dar ar întări în ochii americanilor legitimitatea intervenţiei, potrivit CNN.
Pentru Obama, acceptul politicienilor nu va veni uşor. Congresmanul Chris Van Hollen vrea ca trupelor americane să li se interzică prin lege să pună piciorul pe teritoriul sirian şi să se stabilească un termen clar de încetare a intervenţiei armatei americane. El este democrat, ca şi preşedintele.
În privinţa Franţei, forţa cu care Parisul susţine o intervenţie armată în Siria este surprinzătoare având în vedere ostilitatea faţă de invazia americană a Irakului în 2003. Parisul a rămas la fel de îndârjit şi după ce parlamentul britanic a respins joi implicarea Marii Britanii, aliatul tradiţional al SUA în campaniile militare, în atacuri armate contra Siriei. Într-un interviu acordat vineri publicaţiei Le Monde, Hollande a explicat că „masacrul chimic din Damasc nu poate şi nu trebuie să rămână nepedepsit“.
Cu o zi înainte, secretarul de stat al SUA a numit Franţa „cel mai vechi aliat al nostru“. Francezii nu sunt însă de acord cu preşedintele lor în privinţa Siriei. Un sondaj de opinie publicat vineri arată că 64% dintre francezi resping acţiunile militare asupra Siriei. Mai mult de o treime dintre ei cred că atacurile cu bombe ar putea grăbi instalarea unui nou guvern islamist militant şi inflama întregul Orient Mijlociu.
„Avem un preşedinte nepopular criticat că este prea moale, că promite fără să se ţină de cuvânt“
Publicaţia Time sugerează că lui Hollande îi pasă mai mult de îmbunătăţirea ratingului personal, aflat la cote îngrijorător de mici, şi mai puţin de opinia publică, iar un succes în Siria i-ar aduce ieftin o îmbunătăţire a imaginii.
Unii analişti cred că Hollande şi-ar întări imaginea dacă s-ar prezenta ca un aliat al lui Obama în conflictul din Orientul Mijlociu. „Această operaţiune este mai puţin interesantă pentru Franţa ca stat decât pentru Hollande. Avem un preşedinte nepopular criticat că este prea moale, că promite fără să se ţină de cuvânt. Şi pe deasupra, o intervenţie ar costa puţin. Nu vor fi trupe terestre“, a explicat Jean Guisnel, care scrie pe teme militare pentru revista Le Point. Rata de aprobare a lui Hollande este de 20%, printre cele mai mici ale unui preşedinte francez.
Ca şi în cazul lui Obama, nici Hollande nu are nevoie de aprobarea parlamentului pentru a ordona atacuri armate, iar miniştrii îi susţin poziţia.
„Înainte de a merge la război, nicio ţară nu cere permisiunea. Altfel unde se va ajunge? Va trebui să cerem permisiunea ţării pe care am ataca-o?“, a afirmat ministrul muncii, Michel Sapin. Parlamentarii francezi se vor întâlni miercuri pentru a discuta pe tema Siriei.
Interesele economice ale Franţei în Siria
Prin „pacificarea” Siriei, Franţa ar câştiga influenţă într-o ţară în care cele mai multe investiţii se îndreptau până nu demult către petrol, scrie Le Monde. Prezent în această ţară din 1988, gigantul petrolier Total a obţinut licenţe de exloatare pentru un zăcământ de petrol şi unul de gaze naturale. Grupul şi-a încetat toată activitatea locală şi şi-a retras personalul în decembrie 2011, după anunţarea sancţiunilor europene contra regimului sirian condus de Bashar Al-Assad. Dar o companie nu se instalează într-o ţară dacă nu are interese acolo. Datorită poziţiei geografice, Siria poate deveni un centru important în Orientul Mijlociu pentru transportul petrolului şi gazelor naturale din regiune.
De construirea de centrale electrice în Siria este interesat grupul Alstom, implicat deja în transporturile siriene. În Siria este prezent, de asemenea, producătorul de ciment Lafarge, care mizează pe dezvoltarea infrastructurii şi a sectorului imobiliar.
Franţa a condus Siria din 1923 până în anii 1940.
Atacuri din aer, doar aşa ar putea interveni Franţa în războiul sirian
„Pedepsirea” guvernului sirian ar veni doar sub forma atacurilor aeriene asupra unităţilor militare care au folosit arme chimice, potrivit unor surse din guvernul francez, citate de slate.com. Franţa are nave de război în Mediterana, dar nu şi nave dotate cu rachete. De aceea atacurile pot fi efectuate cu rachete cu rază lungă de acţiune de tipul Scalp, folosite de Franţa în Kosovo în 1999 şi în Libia în 2011. Depozitele cu muniţie chimică nu vor fi lovite, pentru a se evita explozii necontrolate. Prin urmare, o intervenţie franceză în Siria nu ar presupune atacarea întregii armate siriene, aşa cum a fost cazul războaielor din Irak şi Libia. Preşedintele François Hollande, adeptul „pedepsirii”, a făcut limpede acestea într-un interviu acordat publicaţiei Le Monde.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 03.09.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
