Cu politicianul Robert Fico, descris ca populist, naţionalist şi eurosceptic, la al patrulea mandat de premier, Slovacia este considerată acum a doua oaie neagră a Uniunii Europene. Ce se întâmplă cu această ţară deja îngrijorează elita politică europeană, iar dacă în alegerile pentru preşedinte din primăvară va câştiga un aliat al lui Fico, atunci Slovacia riscă să devină un stat problemă. De unde această orientare politică a alegătorilor slovaci?
Despre populism se spune că îşi are rădăcinile în frustrările societăţii, că este alegerea celor care se simt lăsaţi în urmă. Or întreaga economie slovacă a rămas cu mult în urma celorlalte concurente din Europa de Est. Acest lucru este cel mai evident dacă sunt analizate datele Eurostat despre evoluţia PIB per capita exprimat în standardele puterii de cumpărare (PPS).
În 2022, în funcţie de acest reper, Slovacia era la 71% din media UE, după un parcurs retrograd timp de aproape un deceniu. În 2020, PIB per capita slovac exprimat în PPS se afla la 74% din media UE, iar în 2015 la 79% din media UE. Spre comparaţie, pentru România indicatorul s-a situat în 2022 la 76% din media Uniunii, iar în 2015 la 57%. Cu excepţia Slovaciei, toate economiile emergente est-europene au crescut treptat în ultimii zece ani. Că această ţară rămâne în urmă este evident şi din faptul că 1 din 10 slovaci locuieşte sau munceşte în străinătate.
În ţara vecină, Cehia, slovacii reprezintă al doilea grup de muncitori străini ca mărime, de 200.000 de persoane, după cel al ucrainenilor. Cehia este considerată cea mai matură economie din regiune. De asemenea, se estimează că 1 din 5 studenţi slovaci învaţă la o universitate străină, potrivit ONG-ului Center for European Policy Analysis. Pentru o ţară care se chinuie să-şi schimbe modelul economic dinspre producţie spre inovaţie, educarea, atragerea şi reţinerea capitalului uman tânăr şi talentat este vitală.
Dacă tânărul student rămâne în ţară, ce perspective ar avea? Modelul economic actual se bazează masiv pe producţia şi exportul de autovehicule. Slovacia ocupă primul loc în lume la producţia de maşini la mia de locuitori. Şi Cehia şi Slovenia sunt în top, dar colega lor le depăşeşte cu mult. Produce 184 de maşini la mia de locuitori, în timp ce în Cehia producţia este de 105 maşini. Cifrele reflectă faptul că în Slovacia jumătate din producţia industrială reprezintă contribuţia constructorilor de maşini şi a furnizorilor acestora. De la industria auto vin 43% din exporturi. Circa 260.000 de oameni lucrează la cei patru producători de autovehicule - Kia, Stellantis, Volkswagen şi Jaguar Land Rover – şi la cei 350 de furnizori.
Slovacia a mers pe un drum lung şi greu pentru a ajunge aici. În 1993, anul divizării Cehoslovaciei, Cehia producea 220.000 de maşini de pasageri pe an, în timp ce sora Slovacia livra doar 1.000 de unităţi, fabricate de Skoda (acum parte a VW). În prezent, producţia medie slovacă depăşeşte un milion de maşini, moştenire a perioadei când Slovacia era cunoscută ca „tigrul din Tatra“ datorită dezvoltării industriale rapide. Dar în centrul acestei mari galaxii auto se ascunde o gaură neagră, dependenţa. Producţia de maşini a avut de suferit în ultimii ani din cauza pandemiei şi a perturbărilor de pe pieţe şi din lanţurile de aprovizionare provocate de aceasta. Ca urmare, economia slovacă şi-a revenit mai lent decât vecinii din colapsul produs de pandemie.
Apoi, criza energetică şi inflaţia au afectat atât de mult consumul încât erodarea acestuia a făcut ca în ultimele luni ale anului trecut balanţa comercială să fie pozitivă, surplusul comercial devenind cel mai important motor de creştere economică. Dar o problemă mult mai mare ar putea fi tranziţia industriei spre maşini electrice în dauna celor cu motoare cu combustie internă. În cel mai pesimist scenariu, revoluţia electromobilităţii ar putea distruge 85.000 de locuri de muncă în Slovacia, sau 4,5% din total, potrivit unei analize realizate de ONG-ul slovac GLOBSEC şi citate de Bloomberg.
Motivul este că o maşină electrică are mult mai puţine componente decât una cu motor pe benzină sau motorină. Alte ţări cu aceleaşi probleme au căutat să se adapteze mai din timp. Ungaria şi Polonia, spre exemplu, au devenit superputeri europene la producţia de baterii pentru maşinile auto cu ajutorul investitorilor străini. Guvernul de la Budapesta, oaia neagră a UE, mizează pe investiţiile companiilor chineze.
Slovacia este abia la început de drum în această direcţie şi prognozele arată că progresul nu va fi mare. Concurenţei Ungariei şi Poloniei la producţia de baterii i se adaugă concurenţa maşinilor electrice ieftine vândute de companiile chineze. Asigurătorul german Allianz a găsit că economia slovacă este cea mai vulnerabilă din UE la importurile de maşini chinezeşti. Peste toate acestea se suprapune o penurie acută de forţă de muncă.
În acest mediu, partidul de stânga şi populist Smer al lui Fico a câştigat alegerile generale din octombrie anul trecut, cu doar 23% din voturi. Fico a revenit astfel la conducerea guvernului după ce în 2018 a demisionat din această poziţie din cauza protestelor masive provocate de uciderea jurnalistului de investigaţie Ján Kuciak şi a logodnicei sale Martina Kušnírová. Kuciak cerceta activităţile mafiei italiene din Slovacia şi faptele de corupţie ale oligarhului local Marián Kocner şi ale partidului lui Fico.
