Wang Yilin, preşedintele China National Petroleum Corp (CNPC), cea mai importantă companie petrolieră din China, controlată de stat şi una dintre cele mai mari din lume, are un venit anual de 107.000 de dolari, echivalentul a cât câştigă în mai puţin de o zi şi jumătate şeful consorţiului american petrolier ExxonMobil, Rex Tillerson, nominalizat de Donald Trump pentru a fi Secretar de Stat al SUA, scrie Financial Times.
Astfel se evidenţiază diferenţa enormă de remunerare între nivelul salarial al şefilor marilor grupuri petroliere controlate de stat şi cele din sectorul privat.
Reformarea companiilor deţinute de stat – care sunt mai îndatorate şi mai puţin profitabile decât cele cu capital privat - reprezintă efortul guvernului chinez de a restructura o economie care se confruntă cu cea mai lentă creştere din ultimii 25 de ani.
Want Yilin, care se află la conducerea CNPC şi este secretar al partidului comunist din aprilie 2015 a avut venituri anuale de 106.800 de dolari, fără impozite, în comparaţie cu cele 27,3 mil. dolari care i-au revenit anul trecut lui Tillerson.
China nu este singura ţară care oferă salarii mici şefilor de companii deţinute de stat. Preşedintele Băncii de Stat din India, Arundhati Bhattacharya, a avut un venit de 37.600 de dolari pe an, potrivit ultimelor date.
Eforturile Chinei de a reforma companiile de stat au avut de suferit din cauza unor obiective contradictorii, spun analişti. Pe de o parte, liderii de top îşi doresc să îmbunătăţească managementul companiilor, ceea ce se traduce prin creşterea salariilor pentru a atrage oameni buni. Pe de altă parte, preşedintele chinez Xi Jinping a crescut controlul asupra companiilor de stat, ceea ce implică măsuri de austeritate. Directorii întreprinderilor de stat au avut mari reduceri salariale în ultimii doi ani.
Autorităţile au publicat luna aceasta noi criterii pentru evaluarea performanţelor companiilor de stat, prin care directorilor li se vor acorda anumite stimulente financiare. Criteriile sunt diferite în funcţie de domeniul de activitate.
De pildă, executivii din industrii „competitive”, precum electronică sau textilă vor fi evaluaţi pe bază de criteria tradiţionale, inclusive randamentul investiţiilor. Cei din sectoare „strategice”, precum telecomunicaţii şi industria aerospaţială vor fi evaluaţi pe criterii non-financiare, care ţin mai degrabă de „contribuşia la siguranţa naţională”.
