Pe de o parte, Germania este în pragul recesiunii: mai multe companii industriale au început să-şi reducă producţia din cauza costurilor prea mari ale energiei, iar încrederea oamenilor de afaceri în economie scade. Sindicatele angajaţilor germani cer majorări salariale pentru ca veniturile din muncă să poată ţine pasul cu inflaţia record, riscul fiind că dacă salariile cresc prea mult, inflaţia va exploda.
De regulă, în Germania în negocierile dintre sindicate şi patronate se ţine cont şi de starea economiei. Pe de cealaltă parte, guvernul Italiei este în criză, iar costurile de finanţare ale ţării cresc pe măsură ce turbulenţele se agravează.
Sistemul bancar italian are încă verigi foarte slabe. Cu ultima majorare de dobândă, una chiar semnificativă, de 0,5 puncte procentuale, şi prima din ultimul deceniu, Banca Centrală Europeană s-ar putea să fi dat un brânci suplimentar Germaniei spre recesiune, dar a domolit panica de pe pieţe legată de un colaps al Italiei.
Banca centrală a zonei euro cel mai probabil va majora din nou dobânda în următoarea şedinţă pentru că, după cum tot ea explică, oamenii se tem că preţurile vor continua să crească necontrolat şi vor cere salarii şi mai mari, făcând astfel ca inflaţia şi salariile să intre într-o spirală fără sfârşit, periculoasă pentru economie.
Pentru că BCE a renunţat la orice ghidaj precis privind politica monetară, analiştii, economiştii şi oamenii de afaceri se întreabă de câte ori şi până unde va creşte instituţia dobânzile de referinţă. Direcţia politicii monetare este importantă pentru tot continentul, nu doar pentru zona euro, deoarece dobânzile BCE sunt de fapt dobânzile la euro.
Un oficial de rang înalt al băncii a declarat că instituţia va lua în calcul situaţia economică înainte de a decide, sau nu, în septembrie o nouă creştere semnificativă de dobândă.
Un altul a spus că banca mai are în arsenal creşteri mari de dobânzi şi că majorarea din septembrie va trebui să fie „semnificativă“. Dobânzile la dolari vor continua şi ele să urce, spun pieţele.
Rezerva Federală americană s-a angajat în lupta cu inflaţia mai devreme decât BCE şi chiar mai hotărât, cu o majorare a dobânzii de 0,75 puncte procentuale în iunie. Aşteptările pieţelor sunt ca săptămâna aceasta banca centrală a SUA să ridice dobânda cu alte 0,75 de puncte procentuale.
Ce va face apoi, sunt doar speculaţii. O idee împărtăşită de mulţi este că Fed va încetini ritmul de înăsprire a politicii monetare, dar nu radical. De aceea, după o lună de vacanţă, în septembrie ar fi posibilă o creştere a dobânzilor cu 0,5 puncte procentuale. De direcţia şi forţa ajustărilor dobânzii de politica monetară din SUA depinde direcţia şi tăria dolarului, monedă în care sunt tranzacţionate cele mai multe materii prime importante, de la petrol la minereu de fier, cupru şi ceai. Acum, când dolarul se apreciază, preţurile cresc pentru importatori, amplificând inflaţia. America exportă inflaţie prin dolarul pe care este stăpână. Inflaţia din SUA este la cote nemaivăzute în ultimii 40 de ani, iar Fed o consideră un pericol mai mare decât încetinirea economiei, efectul creşterilor de dobândă.
O estimare comună printre analiştii americani este că probabilitatea ca economia americană, cea mai mare din lume, să intre în recesiune în următorii doi ani este de 48%, potrivit Bloomberg. Oficialii băncii centrale văd semne încurajatoare în consumul populaţiei şi în soliditatea pieţei muncii.
Americanii asociază recesiunea cu distrugeri masive de locuri de muncă, iar o astfel de tendinţă nu se vede în economie. Tranzacţiile de pe pieţe sugerează că investitorii iau în calcul ca dobânzile americane să ajungă la punctul de vârf în ianuarie 2023.
Aşa cum BCE a recunoscut, şi după cum au spus şi alte bănci centrale, creşterile de dobânzi au efect de frână întârziat asupra inflaţiei. Băncile centrale est-europene acţionează contra scumpirilor de mai bine de un an, dar inflaţia continuă să accelereze. Între timp, angajaţii cer salarii mai mari. În Germania, IG Metall, cel mai mare sindicat din industrie, vrea majorări de 8%. Negocierile se poartă de obicei între sindicate şi asociaţiile patronale. Cele la care se referă IG Metall vor fi în septembrie, potrivit AP. Inflaţia germană este de aproximativ 8%. Sindicatul Verdi, cel care a cerut recent ca angajaţii de la Lufthansa să intre în grevă, cere majorări salariale de aproape 10%. Sectorul transportului aerian este în haos nu doar în Germania, ci mai peste tot în lume, din cauza lipsei de personal, un efect al pandemiei. Penuria de forţă de muncă este un avantaj în negocierile pentru salarii mai mari.
