După independenţa obţinută în 1991, Ucraina a fost a şasea cea mai populată ţară din Europa, dar după aceea tendinţele negative puternice au început să definească perspectivele demografice ale ţării.
Ca urmare a războiului de cucerire pornit de Rusia, procesele negative de lungă durată s-au accelerat într-o măsură fără precedent. În aceste vremuri de conflict, atenţia internaţională se îndreaptă adesea către reconstrucţia economică sau a infrastructurii şi locuinţelor, dar fără reconstrucţie umană niciuna dintre ele nu va avea succes, scrie Portfolio.hu.
Multe studii tratează situaţia demografică din Ucraina, care era disperată chiar şi înainte de război. Populaţia Ucrainei a atins apogeul în jurul anului 1991, când aproape 52 de milioane de oameni trăiau în această ţară. Cu toate acestea, din cauza crizei economice de după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a instabilităţii caracteristice ţărilor în tranziţie, tendinţa a căpătat valori negative rapid.
Până la mijlocul anilor 1990, creşterea puternică a deceselor şi scăderea numărului de naşteri au făcut ca ţara să piardă sute de mii de oameni din totalul populaţiei în fiecare an. Diferenţa dintre indicatori s-a lărgit dramatic, până în 2021 deja triplându-se, ceea ce înseamnă că până la exodul masiv de populaţie produs de război exista o scădere severă a numărului de locuitori. Au existat cinci motive principale.
După dezintegrarea URSS natalitatea scăzută a devenit normalul în Ucraina, în ciuda faptului că femeile aveau copii mai devreme decât în alte ţări din regiune. Dorinţa de a avea copii a atins cel mai scăzut nivel în jurul anului 2000. De atunci, rata fertilităţii a crescut oarecum, ajungând la 1,2 copii (2021), un nivel extrem de săzut (2,1 copii este nivelul considerat necesar pentru înlocuirea naturală a generaţiilor).
Apoi, speranţa de viaţă în Ucraina este relativ scăzută, în special la bărbaţi. Înainte de război, epidemia de COVID a tăiat din valorile care creşteau încet anterior. Potrivit datelor Băncii Mondiale, speranţa de viaţă la naştere în Ucraina a fost cea mai mare în 2019, când a atins 72 de ani, iar în doi ani a scăzut la aproximativ 70. În plus, există o diferenţă serioasă de aproape 10 ani între speranţa de viaţă la bărbaţi şi la femei.
Ratele de emigrare sunt ridicate şi au crescut constant de la prima invazie rusă, cea din 2014. Conform datelor Eurostat, în 2020 peste jumătate de milion de ucraineni lucrau pe termen lung în UE.
Societatea ucraineană a îmbătrânit în ultimele trei decenii, vârsta medie este în continuă creştere. În timp ce proporţia persoanelor cu vârsta peste 65 de ani din societate a crescut de la 12% la 18%, proporţia persoanelor sub 14 ani a scăzut de la 21% la 15% între 1990 şi 2021.
Piaţa muncii a avut de suferit şi când Rusia a început războiul încă nu-şi revenise din perturbările cauzate de pandemie. După evenimentele din 2013-2014, economia ucraineană s-a înjumătăţit, iar din acest şoc nu şi-a mai revenit niciodată. Aceste probleme s-au suprapus colapsului provocat de criza economică globală din 2008. Aceste lucruri şi-a pus amprenta asupra situaţiei pieţei muncii, rata şomajului fluctuând de mulţi ani în jurul valorii de 10% şi încurajând emigraţia.
Chiar înainte de război, ONU a emis o prognoză groaznică despre demografia a ţării. Chiar şi fără efectele dramatice ale conflictului, populaţia totală a Ucrainei era estimată să scadă la doar 35 de milioane de oameni până în 2050. Apoi a venit războiul, producând cel mai mare exod de populaţie de după cel de-al Doilea Război Mondial din Europa.
