Berloni este una dintre companiile de lux din Italia afectate de concurenta venita dinspre tarile emergente. Compania italiana, care produce mobila, un set de bucatarie putand costa si 160.000 de euro (252.000 de dolari), rezista cu greu presiunilor venite din partea companiilor noi de pe pietele emergente, precum China sau India, care practica preturi scazute, scrie Financial Times.
"Vanzarea de mobila de bucatarie este o chestiune mai degraba de perceptii. Pentru a reusi intr-o asemenea afacere trebuie sa vii intotdeauna cu ceva nou. Nu poti supravietui daca te situezi undeva la mijloc", este de parere Roberto Berloni, directorul companiei italiene.
Italia incepe sa aiba nevoie de companii precum Berloni, care sa reuseasca sa concureze cu companiile nou-venite pe piata italiana. In ultimii zece ani, cresterea economica medie din Italia a fost de doar 1,4%, in timp ce ponderea sectorului industrial din PIB a scazut de la 19,1% la 16,6% din 2000 pana in prezent.
Cu toate acestea, cifrele ascund si unele succese ale companiilor italiene, in special in regiunea de nord a tarii, unde companii de mici dimensiuni au inregistrat unele performante notabile. "In ceea ce priveste concurenta din sectorul industrial intre companiile italiene si cele chineze de exemplu, aceasta a scazut simtitor in ultimii doi - trei ani", a declarat fostul comisar european Mario Monti, actualul presedinte al Universitatii Bocconi.
Multe dintre companiile italiene care si-au reorientat stategia catre consolidarea unui brand se asteapta acum la cat mai mult ajutor venit din partea noului guvern italian. "Pana in 1990 industria italiana era specializata doar pe produsele de baza, iar pe plan international era recunoscuta ca o piata a fortei de munca ieftina. Acum insa, forta industriala a Italiei este data de unii producatori ca Ferrari de exemplu", a declarat Paolo Giroldi, director al Gessi, o companie italiana producatoare de instalatii sanitare.
Prima masura pe care companiile italiene au adoptat-o a fost orientarea catre produsele de inalta calitate. Spre exemplu, noul hotel al fashion desinger-ului Giorgio Armani din Dubai va fi echipat cu robinete Gessi. "Pana in prezent operatiunile companiei nu au fost afectate de incetinirea cresterii economice. De aceasta sufera companiile care nu au adoptat o astfel de strategie", a adaugat Giroldi.
Panaria, un mic producator de tigle din apropierea oraselului italian Modena, este o alta companie italina care s-a indreptat spre o astfel de strategie. Un metru patrat de tigle de productie italiana costa in jurul a 11 euro, aproape dublu fata de costul tiglelor produse in China. Chiar si asa, Panaria percepe un cost de peste 19 euro pe metru patrat.
Consumatorii trebuie insa convinsi ca merita sa plateasca diferenta de pret. Multe dintre companiile de top din Italia si nu numai cauta sa compenseze costul ridicat al produselor cu un nivel ridicat al calitatii, precum si cu lansarea de noi produse cat mai inovatoare, profitand de traditia producatorilor italieni, recunoscuti pe pietele internationale ca producatori de lux. "Nu este ceva nou ca producatorii chinezi pot reproduce produsele europene, insa acest lucru nu este suficient", a declarat Ernesto Gismondi, fondatorul companiei producatore de corpuri de iluminat Artemide, care opereaza pe piata din Italia, Franta, Germania, Ungaria, Statele Unite si Cehia.
O alta modalitate de a concura cu companiile chineze este productia in serie limitata. Spre exemplu, compania OMP Porro, specializata in productia de manere de usi, in urma cu zece ani producea un model in serii de cate 50.000 de exemplare. In prezent compania produce serii de doar 500 de exemplare, din fiecare model. "Este aproape imposibil sa concurezi cu producatorii chinezi la pret. Astfel am fost nevoiti sa ne orientam mai mult spre nevoile clientilor nostri", a apreciat Fabio Porro, fondatorul companiei. Acest lucru presupune cresterea capacitatii de productie la comanda si inregistrarea unor profituri mai mici decat ale producatorilor chinezi.
"Concurarea cu companiile chineze este extrem de dificila", a declarat Carlo Molteni, directorul operational al Berloni.
Aceasta tendinta se regaseste si printre consumatorii occidentali, care au inceput sa prefere originalitatea in schimbul productiei in masa. Molteni declara ca compania pe care o conduce produce aproximativ 5.000 de dulapuri model unicat anual, pretul unui asemenea dulap ridicandu-se la 7.000 de euro bucata.
Productia la comanda precum si diversificarea gamei de produse costa, necesitand un nivel ridicat de capital destinat investitiilor. Gessi, de exemplu, investeste peste 120 de milioane de euro (190 de milioane de dolari) in constructia unei noi fabrici cu scopul de a dubla productia pana in 2012 pana la nivelul de 200 de milioane de euro (316,9 milioane de dolari). "Am facut investitii dupa ce zece ani ne-am straduit sa strangem capital", a declarat Giroldi.
Cu toate ca multe dintre companiile occidentale ar fi putut sa-si reduca din costurile de productie daca si-ar fi relocat fabricile in alte state cu forta de munca ieftina precum China, acestea n-au luat aceasta hotarare de teama ca imaginea companiei sa nu fie afectata de relocarea liniei de productie.
In loc sa-si mute linia de productie in China, compania italiana Alessi, specializata in productia de ceramica, si compania Luxottica, producatoare de ochelari de soare de lux, au ales sa ramana in Italia.
In schimb, companiile s-au indreptat catre subcontractarea productiei catre alti producatori specializati, astfel incat companiile sa indeplineasca cifra de productie la costuri cat mai scazute. Andrea Guerra, directorul executiv al Luxottica, a declarat ca daca companiile italine ar adopta aceasta metoda de productie, costurile ar putea scadea cu pana la 50%, sau cu 20% daca se tine cont de costurile cu distributia si aprovizionare.
O alta modalitate de reducere a costurilor pentru companiile italiene ar putea fi fuzionarea, insa acest lucru este cat de poate de neobisnuit printre companiile din Italia, majoritatea dintre ele fiind mai degraba o afacere de familie. "Daca doua companii decid sa fuzioneze, care dintre ele va fi pe primul loc? La fel ca intr-o masina, chiar daca are mai multe locuri, doar o singura persoana poate sa stea in scaunul soferului", apreciaza Savino Rizzio, presedinte al companiei Vir. De cele mai multe ori asemenea tranzactii intre companii au loc cand acestea ajung in pragul falimentului. Roberto Gavazzu, director al unei companii de mobila din Italia, este insa de parere ca afacerile din Italia trebuie schimbate in mod radical, sa renunte la traditionalism si sa fie din ce in ce mai receptive la achizitii si fuziuni daca vor sa reziste pe piata internationala. "Patronii micilor afaceri ar trebui sa fie mai deschisi la astfel de optiuni, putand astfel sa-si mareasca gama de produse precum si piata de desfacere a lor", a apreciat directorul.
Toate aceste strategii insa au avut rezultate bune pentru producatorii italieni. Si chiar intr-o perioada de scadere economica, precum aceasta, apetitul celor mai bogati oameni ai lumii pentru produsele de lux nu va scadea. Asa cum insusi Vicenzo Cannatelii, directorul companiei Ferretti, primul producator de iahturi din Italia, sustine. "Daca detii deja cinci apartamente de lux si doresti ceva care intr-adevar sa te evidentieze, cel mai probabil nu-ti vei cumpara un iaht fabricat in China", a incheiat el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
