În cursa de a deveni primul preşedinte turc ales prin vot direct, deschisă prin modificarea Constituţiei, premierul Recep Tayyip Erdogan a pus în mişcare o formidabilă maşinărie electorală, cu discursuri-spectacol care electrizează stadioane umplute cu simpatizanţi, cu inaugurări de proiecte spectaculoase precum cel de-al treilea aeroport al Istanbulului şi un tren de mare viteză.
Opoziţia se plânge însă că este o cursă în care nu toţi au pornit cu şanse egale, iar victoria, mai mult decât sigură, a lui Erdogan nu va face altceva decât să îi ofere mai multă putere unui om care a divizat societatea turcă de-a lungul liniilor secular-religioase şi care a îngrijorat aliaţii occidentali ai Turciei.
Organizaţia Consiliul Europei, care promovează drepturile omului şi democraţia, a atras atenţia că trebuie să existe o distincţie clară între discursurile ţinute de Erdogan ca premier şi cele rostite în cursa prezidenţială, iar un raport întocmit la solicitarea membrilor opoziţiei politice turce a arătat că TRT, cel mai vizionat canal de televiziune din Turcia, a acordat discursurilor premierului aproape 533 de minute între 4 şi 6 iulie în condiţiile în care în aceeaşi perioadă lui Ekmeleddin Ihsanoglu, un diplomat cu puţină experienţă politică, i-au fost acordate trei minute şi 24 de secunde, iar lui Selahattin Demirtas, un tânăr kurd, doar 45 de secunde. Primul tur de scrutin va fi pe 10 august. Mulţi analişti cred că acesta va fi şi singurul. După ce a dominat scena politică din Turcia mai mult de un deceniu, timp în care a triplat economia ţării, şansele sunt foarte mari ca Erdogan să-şi învingă cei doi contracandidaţi, scrie agenţia Thomson Reuters.
În condiţiile în care contracandidaţii lui Erdogan şi-au finanţat campaniile prezidenţiale în special din donaţii, premierul turc a transformat apariţiile sale publice, unele dintre ele finanţate de către stat, în spectacole de putere, de la ceremonia de inaugurare a celui de-al treilea aeroport în Instanbul în iunie la inaugurarea unui tren de mare viteză la sfârşitul lunii iulie.
Erdogan şi-a pregătit din timp vânarea preşedinţiei. În octombrie 2007, Constituţia Turciei a fost modificată pentru ca preşedintele să fie ales prin vot direct, iar mandatul de preşedinte a fost redus de la şapte ani la cinci ani, cu posibilitatea realegerii. Încă din 2007, Erdogan a promis o nouă Constituţie şi şi-a făcut din aceasta principalul obiectiv în special în timpul campaniilor electorale. Cu toate acestea, premierul nu a reuşit să-şi îndeplinească promisiunea deoarece comisia care supraveghea adoptarea noii Constituţii s-a dizolvat în 2011 din cauza imposibilităţii de a se reconcilia pe articole care se ocupă cu problemele aprig dezbătute, cum ar fi sistemul de guvernare, limba şi cetăţenia.
Eşecul de a adopta o nouă Constituţie a reprezentat o provocare în plus pentru Erdogan deoarece cea veche prevede că responsabilitatea politică a preşedintelui nu poate fi comparată cu cea a funcţiei de premier, potrivit unei analize a Open Democracy.
Erdogan a străbătut Turcia în avionul pus la dispoziţie de guvern pentru a se adresa susţinătorilor săi şi a început campania electorală cu mult înainte de 11 iulie, data stabilită în mod oficial de către consiliul electoral.
Consiliul electoral din Turcia a respins luna trecută un apel venit de la reprezentanţii Partidului Popular Republican (CHP), principalul partid de opoziţie, prin care aceştia solicitau ca premierul să demisioneze din funcţie pentru a candida la preşedinţie, iar Erdogan a dat exemplu campaniile electorale ale preşedintelui american Barrack Obama şi ale cancelarului german Angela Merkel, care şi-au păstrat funcţiile în timpul alegerilor.
Mesajul opoziţiei pentru alegători este că dacă Erdogan va fi preşedinte, Turcia se va înfrunta cu criză politică şi va risca să se izoleleze pe scena internaţională. În condiţiile în care premierul intenţionează să stabilească o preşedinţie executivă, Ihsanoglu consideră că o astfel de abordare nu va fi “democratică ci va fi ceva diferit“ şi a dat exemplu “conflictul“ izbucnit în 2001 între preşedinte şi premier, care a ajutat la precipitarea unei crize financiare devastatoare, notează Financial Times.
