Inflaţia din SUA este cea mai importantă variabilă economică din lume. De creşterea sau scăderea preţurilor din cea mai mare economie a lumii depind dobânzi cu efecte pe pieţele internaţionale şi puterea dolarului.
În ultimul deceniu, bursele de acţiuni din SUA au trecut printr-un boom fără precedent, însă caracterizat de o ciudăţenie: absenţa inexplicabilă a inflaţiei. Acum, când economia americană duduie, în psihologia investitorilor îşi face loc teama că inflaţia va împinge în sus costurile pentru companii şi le va eroda profiturile.
Un astfel de puseu de teamă ar putea să fi fost unul dintre vinovaţii căderilor de luna trecută de pe buresele americane, după cum scrie Reuters.
În cele mai recente rapoarte financiare, cele pentru trimestrul trei, companiile americane au trimis mesaje neclare despre creşterea costurilor cu bunurile şi munca.
„Companiile se tem că nu vor fi recompensate pentru creşterea preţurilor“, spune Richard Bernstein, CEO al Richard Bernstein Advisors. Inflaţia anualizată a preţurilor de consum din SUA a fost de 2,3% în septembrie, potrivit datelor guvernului american. Inflaţia de bază, care exclude elementele volatile cum sunt preţurile alimentelor şi energiei, este de 2,2%, peste ţinta Rezervei Federale, banca centrală a SUA. Cu rata şomajului la 3,7%, cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani, creşterea anualizată a salariilor s-a situat la 2,9% în septembrie, cel mai rapid ritm din ultimii nouă ani. Deocamdată, cele mai multe companii dau asigurări că pot absorbi costurile mai mari. Însă dacă ele nu vor putea majora preţurile suficient de rapid pentru a ţine pasul cu majorarea costurilor legate de personal şi materiale, acţiunilor le va fi greu să se menţină la actualele niveluri, notează Reuters. În plus, cresc şi costurile creditării în condiţiile în care Fed este aşteptată să continue cu majorarea dobânzilor anul viitor pentru a stăvili ameninţările inflaţioniste, exacerbate de avansul PIB de 4,2% la care contribuie reduceri de taxe semnificative. De asemenea, companiile americane avertizează asupra creşterii costurilor de producţie din cauza tarifelor mai mari la exporturi impuse de preşedintele Donald Trump. Tarifele pe aluminiu şi oţel au diminuat profitul Ford cu un miliard de dolari, potrivit managementului companiei.
„Participanţii la piaţă sunt îngrijoraţi că veniturile au ajuns la punctul de maxim, iar oamenii vorbesc mult mai mult despre creşterea costurilor“, spune Fritz Folts, analist la 3EDGE Asset Management.
Investitorii de obicei recompensează companiile care pot ţine pasul cu inflaţia şi le pedepsesc pe cele care nu pot face acest lucru.
La Del Taco Restaurants, executivii au avertizat că inflaţia la alimente va accelera anul viitor, la fel şi costurile cu forţa de muncă - având în vedere majorarea salariului minim în California -, în pofida eforturilor de a minimaliza costurile cu munca prin folosirea utilajelor de procesare a materiilor prime alimentare. Compania speră să poată rezolva o parte din această problemă ridicând preţurile. Însă inflaţia a ajutat alte companii. Nestle şi Unilever, doi dintre cei mai mari producători de bunuri de consum din lume, au raportat accelerarea vânzărilor, ceea ce le oferă un spaţiu de manevră mai mare pentru creşterea preţurilor.
În zona euro, inflaţia a ajuns la cel mai ridicat nivel din 2012 încoace. Banca Centrală Europeană încearcă de ani buni să dea un boost sustenabil inflaţiei şi să ţină economia uniunii monetare departe de spirala deflaţionistă provocată de declinul preţurilor, notează Handelsblatt. Spre deosebire de SUA, unde teama este că inflaţia poate sări peste ţinta Fed, în zona euro BCE speră la presiuni inflaţioniste mai mari. În cea mai recentă analiză macroeconomică, BCE arată că potenţialul de creştere economică şi-a revenit de la minimele atinse în timpul crizei datoriilor suverane, însă rămâne sub nivelurile de dinainte de criză. Îmbătrânirea populaţiei ţine acest indicator sub presiune. Potenţialul de creştere reprezintă rata de creştere care poate fi susţinută fără generarea de inflaţie în exces. Indicatorul a scăzut sub 1% în perioada cea mai dificilă a crizei, iar acum se situează la circa 1,5%. „Îmbătrânirea populaţiei este aşteptată să pună presiuni descendente pe potenţialul de creştere a zonei euro în următoarele decenii“, se arată în analiza BCE. Însă deocamdată economia zonei euro pare să funcţioneze aproape de potenţial în condiţiile în care creşterea peste potenţial din ultimii ani a absorbit capacitatea de producţie făcută disponibilă de criză. BCE asigură că companiile se lovesc din ce în ce mai mult de limitări privind capacitatea, iar acest lucru va alimenta inflaţia. Această perspectiveă ar trebui să-i încurajeze pe oficialii BCE în contextul în care se pregătesc să decidă oprirea programului de achiziţii de active anul acesta. Însă în ultima vreme o serie de date economice dezamăgitoare au arătat că economia zonei euro îşi pierde din forţă. Un indicator al Sentix pentru încrederea investitorilor a scăzut la 8,8 puncte, cel mai redus nivel din octombrie 2016 încoace. PIB-ul regiunii a crescut cu doar 0,2% în trimestrul trei, cu mult sub aşteptările de 0,4% ale economiştilor. Inflaţia a accelerat în octombrie, ajutată de scumpirea energiei şi de presiunile inflaţiei de bază.
