Izbite de valul de inflaţie record şi cu iarna nemulţumirii la uşă, guvernele est-europene promit creşteri de salarii şi pensii fără precedent. Dar în timp ce majorările nu pot fi decât limitate, inflaţia pare că nu are limite

Pensiile polonezilor se vor majora cu aproape 14% anul viitor. De asemenea, guvernul polonez a anunţat pentru 2023 cea mai mare creştere de decenii a salariului minim pe economie. În Ungaria, cu un avans de 4,5% în noiembrie, pensionarii maghiari au primit o majorare totală de 13,4% în 2022, care include şi a 13-a pensie, reintrodusă anul acesta.

În ultimele luni, autorităţile de la Budapesta au ajustat mai ales remuneraţiile angajaţilor din instituţiile de forţă ale statului, iar după proteste de amploare au promis salarii mai mari şi profesorilor. Şi în Cehia, o economie mai matură decât Polonia şi Ungaria, guvernul a propus creşterea salariu­lui minim pe economie anul viitor.

Toate aceste ajustări ale veniturilor se suprapun peste cele mai puternice inflaţii de decenii, peste scumpiri generalizate şi creşteri ale facturilor la utilităţi care pot aduce o iarnă a nemulţumirii în Europa de Est. Inflaţia are ca efect erodarea puterii de cumpărare şi de aici nevoia ca în vremuri inflaţioniste salariile şi pensiile să fie crescute.

În Polonia, rata anualizată a inflaţiei a urcat la aproape 18% în octombrie, la fel ca în Cehia. În Ungaria, in­di­catorul a depă­şit 20%. A­ceste cifre arată că ma­jo­rările de venituri prin salarii şi pensii nu pot ţine pasul cu in­flaţia, ceea ce ar putea să în­semne frâ­narea con­ver­gen­ţei regiu­nii cu zonele mai bogate ale Uniunii Europene.

Cehii obişnuiesc să se plân­gă că au preţuri ca în Germania şi salarii ca în Cehia. Polonezii au constatat că la ei benzina este mai scum­pă decât în Germania. O teorie econo­mică spu­ne că majorările de salarii şi pensii în vre­muri de inflaţie creează şi mai multă infla­ţie, o spirală ascendentă care se autohrăneşte. Teoria nu este însă universal acceptată. Dar ce se întâmplă în Germania? Acolo, când este vorba de creşteri de salarii primează nego­cierile sectoriale între sindicate şi patro­nat. Politica generală încurajată de guvern este cum­pătarea, adică mai degrabă mai puţin decât mai mult, tocmai din teama că salariile mai mari vor accelera şi mai mult inflaţia.

Angajatorii şi sindicatele din indus­tria chimică germană au căzut de acord asupra unor creşteri de salarii de câte 3,5% anul viitor şi în 2024. Aceasta în timp ce inflaţia anualizată în Ger­ma­nia a fost de 10% în septem­brie, o cotă istorică şi uriaşă faţă de standardele germane. Acordul, care include şi o plată excepţională de 3.000 de euro – o alocaţie de inflaţie –, este primul din industrie după ce Rusia a invadat Ucraina. Sectorul metalurgiştilor, care acoperă mai mulţi angajaţi, a cerut salarii mai mari cu 8%.

Sindicatele din sectorul public au mers mai departe, cerând creşteri de 10,5%, in­formează Reuters. Industria chimică, lovită puternic de penuria de gaze, va negocia în aprilie. Guvernul vrea reţinere de teama spiralei salarii-inflaţie, în timp ce patronatul insistă pe faptul că majorări de salarii mai mo­deste înseamnă costuri mai mici şi un avan­taj competitiv pentru exporturile ger­mane faţă de ţările din sudul Europei pe pieţele inter­naţionale, arată Euractiv.

Iar sindicatele vor să protejeze puterea de cumpărare. Nu întotdeauna cele trei părţi se înţeleg. Puternicul sindicat IG Metall şi-a întărit pretenţiile cu o grevă de avertisment la sfârşitul lunii trecute. Guvernul se implică. Olaf Scholz, cancelarul social democrat, a invitat sindicatele şi asocialţiile patronale la o „acţiune concertată“ ca răspuns la şocurile inflaţiei. Astfel, el revine la practici din Germania de Vest postbelică, unde întâlniri de genul acesta, care includeau şi banca centrală, erau frecvente şi ajutau la alinierea salariilor cu politica monetară. Mecanismul de discuţii s-a prăbuşit când sindicatele au părăsit constelaţia în 1985. Ideea alocaţiilor de inflaţie neimpozitabile de până la 3.000 de euro îi aparţine lui Scholz.

În Europa de Est, principalul instrument de creştere al salariilor este majorarea salariului minim pe economie. În Polonia, guvernul a anunţat că va majora referinţa cu 590 de zloţi (125 euro) anul viitor, la 3.600 de zloţi (763 euro) fără taxe. Este cea mai mare creştere anuală în termeni absoluţi. În procente, adică 20%, este cea mai mare din ultimii 15 ani, potrivit Notes from Poland. Angajatorii au criticat decizia, spunând că repezintă încă o povară care se adaugă costurilor deja prea mari. În sectorul privat, creşterea anualizată medie a salariilor nete a fost de 14,5% în septembrie, la echivalentul a aproape 1.400 de euro. În Ungaria, guvernul a vorbit despre majorări ale salariilor profesorilor de 21% în 2023, de 25% în 2024 şi de 30% în anii care urmează. Dar aceste promisiuni au venit după proteste de aploare ale angajaţilor din învăţământ şi ale studenţilor. Sectorul este considerat ca fiind puternic subfinanţat. Salariile brute din sectorul privat au crescut în august cu 16,6%, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, la echivalentul a 1.230 euro. Însă creşterea reală, adică ţinând cont de inflaţie, se îndreaptă spre teritoriul negativ, au observat analiştii de la ING.