Cele mai mari companii petroliere din lume, inclusiv cea americană Chevron, se folosesc de serviciile celei mai prestigioase firme de avocatură din Washington, de foşti diplomaţi şi de politicieni de elită europeni transformaţi în mercenari ai industriei lobbyului pentru a influenţa politicile Bruxellesului în privinţa fracturării hidraulice, medoda prin care se extrag controversatele gaze de şist. Toţi încearcă să profite de normele slabe de etică din centrul decizional al Europei, se arată într-o anchetă a The New York Times.
În iunie, la sediul din Bruxelles al firmei internaţionale de avocatură Covington & Burling, mai mulţi avocaţi şi lobbyşti s-au întâlnit cu reprezentanţii celor mai mari companii de petrol şi gaze naturale din lume, printre care cea americană Chevron şi cea norvegiană Statoil.
Scopul întâlnirii a fost acela de a influenţa politicile Uniunii Europene în privinţa tehnologiei fracturării hidraulice prin care se extrag gazele de şist. Chevron va explora şi apoi va exploata cu astfel de tehnologie gaze în România.
La întâlnire a participat Kurt Vandenberghe, pe atunci un oficial de top al Comisiei Europene în domeniul mediului şi unul dintre principalii jucători ai dezbaterilor privind fracturarea hidraulică. Gazdă a fost Jean De Ruyt, fost diplomat belgian şi fost oficial al Consiliului European, acum consilier la Covington.
De Ruyt şi echipa de lobby a firmei de avocatură aduseseră în ultimele luni în birourile Covington cel puţin patru politicieni europeni de top, inclusiv un oficial de rang înalt din domeniul energiei care a prezentat o copie a proiectului planurilor UE privind fracturarea hidraulică. Până atunci aceste planuri nu fuseseră făcute publice.
„Este important pentru noi să fim cu un pas înainte atunci când încep dezbaterile politice“, a explicat De Ruyt.
Deoarece structuri europene precum Comisia Europeană şi Parlamentul European au devenit superputeri în mecanismele de decizie ale UE, cea mai mare economie din lume, politicile acestora sunt o ţintă importantă pentru marile companii, iar industria influenţei din jurul Bruxellesului s-a mărit şi a devenit mai competitivă, rivalizând doar cu cea de la Washington.
Firmele de avocatură sunt cei mai agresivi jucători din industria lobbyului din Europa
Niciun grup nu s-a dovedit mai agresiv în industria lobbyului decât Covington şi alte câteva firme internaţionale de avocatură, dintre care unele au importat practicile din SUA în capitala Europei, unde se confruntă cu mai puţine constrângeri. Regulile de aici sunt semnificativ mai diferite.
Spre exemplu, sistemul european nu este „uns“ cu contribuţii de la companii, care sunt limitate sau chiar interzise în multe state.
De asemenea, în Europa este permis ca foşti oficiali guvernamentali să se folosească de fostele relaţii după ce-şi termină serviciul. O tradiţie la Washington, angajarea insiderilor era o practică rară în rândul firmelor de avocatură din Bruxelles până la venirea firmelor americane, care au început să recruteze politicieni europeni, inclusiv oficiali de top din Comisia Europeană, din Parlamentul European şi din Consiliul European. Aceştia sunt remuneraţi cu cecuri „grase“.
Avocaţii subminează eforturile de a face mai transparentă industria lobbyului de pe lângă Bruxelles citând confidenţialitatea client-avocat. Spre exemplu, Covington refuză în Europa să divulge identitatea clienţilor pentru care face lobby. Identificarea este obligatorie în Statele Unite. Firma poate ţine secrete discuţiile din birourile ei cu clienţii şi cu oficialii. În SUA, întâlnirile cu astfel de oficiali sunt interzise sau cel puţin se cere informarea autorităţilor despre ele.
„Se ascund în spatele confidenţialităţii“
Criticii, inclusiv firme de lobby rivale şi unii oficiali europeni, acuză firmele de avocatură că activează în umbră.
„Se ascund în spatele confidenţialităţii. Sunt oameni care vor să facă lucruri în secret şi de aceea se duc la firmele de avocatură“, a explicat Robert Mack, un american care conduce birourile de la Bruxelles ale Burson-Marsteller, o firmă internaţională de lobby.
La Covington, Wim van Velzen, fost vicepreşedinte al celui mai mare grup politic din Parlamentul European, Partidul Popular European, joacă rolul de consilier în misiuni în care este nevoie de intervenţii legislative. El este specializat pe Consiliul European, unde a fost înalt oficial. „Este mai uşor pentru cineva care a fost acolo, pentru cineva care înţelege cum merg lucrurile“, a spus Van Velzen.
Recent, Covington l-a cooptat şi pe Paul Adamson, fost consilier în Parlamentul European. „Sunt o armă gata de folosit“, s-a descris el. Firma de avocatură organizează grupuri ale jucătorilor din diferite industrii care să ofere guvernelor sugestii privind legislaţia.
Gazele de şist sunt aproape în exclusivitate domeniul producătorilor americani
Cei care promovează dezvoltarea industriei gazului de şist susţin că acest combustibil va ieftini energia, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi va diminua dependenţa de importurile de energie în condiţiile în care multe state europene depind de gazele ruseşti. Industria gazului de şist s-a dezvoltat exploziv în Statele Unite şi datorită ei cea mai mare economie din lume ar putea deveni independentă energetic din punctul de vedere al petrolului şi gazelor până în 2035, potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei.
Însă în UE promovarea gazelor de şist întâmpină rezistenţă, mai ales din cauza efectelor nocive pe care le poate avea asupra mediului fracturarea hidraulică. Criticii argumentează, de asemenea, că în Europa, din cauza structurii diferite a sedimentelor care conţin combustibilul, exploatarea gazului de şist va fi mai scumpă decât în SUA.
Alimentând controversa, directorul executiv al companiei anglo-olandeze Shell a anunţat că regretă că a pariat enorm pe gazul de şist. Shell a investit cel puţin 24 de miliarde de dolari în câmpuri neconvenţionale din America de Nord şi are dificultăţi în a face profit prin această afacere. Alte companii mari, precum BP, din Marea Britanie, au intrat în industria gazului de şist mai târziu decât concurenţii şi au plătit un preţ pe care-l consideră exagerat de mare pentru active. „Acesta este clar domeniul producătorilor americani. Shell a intrat târziu, aşa cum au făcut şi alte companii europene. Cele mai multe companii americane au acces la cele mai bune rezerve”, a explicat David Thomas, analist la Credit Suisse, citat de CNBC.
Cine face lobby pentru dezvoltarea industriei gazelor de şist în Europa
Chevron, companie de petrol şi gaze naturale din SUA;
Halliburton, companie americană care furnizează produse şi servicii pentru industria energiei;
Cuadrilla, companie britanică de explorare şi producţie;
Royal Dutch Shell, grup anglo-olandez de petrol şi gaze naturale;
Statoil, grup energetic norvegian;
Total Gas Shale Europe, companie afiliată grupului francez Total cu activităţi concentrate pe Danemarca şi Polonia.
Aceste companii sprijină Shale Gas Europe, o platformă care reuneşte jucătorii din industria gazelor de şist, experţi şi oameni de ştiinţă pentru a promova gazele de şist.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.10.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
