Oameni de ştiinţă propun, în contextul creşterii nivelului mării din cauza încălzirii climei, un plan îndrăzneţ de construire a două diguri imense în Marea Nordului, între Norvegia, Marea Britanie şi Franţa, informează cotidianul The New York Times.
Un dig va avea lungimea de peste 480 de kilometri, din Norvegia în Scoţia. Al doilea, de 160 de kilometri, va fi construit între nordul Franţei şi sud-estul Angliei. Cele două structuri imense propuse de oameni de ştiinţă vor închide în totalitate Marea Nordului, pentru a proteja zeci de milioane de europeni ameninţaţi de creşterea nivelului mării în contextul schimbărilor climatice.
Savanţii care au iniţiat propunerea, prezentată în Jurnalul american pentru Meteorologie, afirmă că amploarea proiectului reflectă urgenţa crizei.
"Trebuie privit ca un avertisment", afirmă unul dintre autori, Sjoerd Groeskamp, de la Institutul regal olandez pentru Cercetări Marine. "Noi spunem aşa: iată un plan, un plan pe care nu îl vrem. Dar, dacă ajungem în situaţia de a avea nevoie de el, atunci este fezabil din punct de vedere tehnic şi financiar".
Proiectul ar fi una dintre cele mai ample lucrări de inginerie încercate vreodată şi ar urma să coste între 250 şi 550 de miliarde de dolari (230-507 miliarde de euro), iar autorii sugerează că bugetul va putea fi suportat de peste 12 ţări nord-europene care vor fi protejate de bariere.
Însă unii experţi au exprimat dubii că digurile din Marea Nordului ar fi cea mai bună soluţie pentru contracararea efectelor creşterii nivelului mării.
"Reacţia mea oficială este scepticism", afirmă Craig Goff, care este de 20 de ani inginer pentru siguranţa digurilor în Marea Britanie. "Cred că ar fi mai ieftin şi mai rapid să fie construite diguri de-a lungul coastelor Europei, mai degrabă decât structuri de acest tip în Marea Nordului", a argumentat el.
Chiar şi oamenii de ştiinţă care au formulat propunerea admit că îndiguirea în întregime a Mării Nordului nu este soluţia ideală. Mai bine ar fi ca această propunere să fie un semnal de alarmă pentru situaţia de necesitate în cazul în care liderii statelor nu pot contracara schimbările climatice.
"Ar fi imposibil să ne imaginăm în totalitate magnitudinea riscurilor" generate de creşterea nivelului mărilor. "Totuşi, conceptualizarea amplorii soluţiilor necesare pentru a ne proteja de creşterea nivelului mărilor ne ajută să acceptăm şi să înţelegem riscurile generate", explică autorii proiectului.
Unul dintre autori, Joakim Kjellsson, un profesor suedez care lucrează la Centrul Helmholtz pentru Cercetări Oceanografice din Kiel (Germania), a declarat că nu le-a fost prezentată nicio propunere formală ţărilor care ar urma să fie protejate de diguri. "În final, ajungem să ne dăm seama că este o soluţie extremă şi că ar fi mai bine şi mai puţin dramatic să reducem emisiile de dioxid de carbon şi să limităm încălzirea globală, pentru a nu avea nevoie de astfel de lucruri", a declarat el.
În cazul în care poluarea continuă, până în anul 2100, nivelul oceanului planetar va creşte cu un metru, afirmă Sjoerd Groeskamp, de la Institutul regal olandez pentru Cercetări Marine.
Dacă nu se schimbă nimic, milioane de oameni vor fi nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, devenind refugiaţi din cauza climei, subliniază Joakim Kjellsson. În prezent, oraşe de coastă precum San Francisco (SUA) şi Manila (Filipine) sunt expuse efectelor creşterii nivelului oceanului planetar. Până în anul 2050, aproximativ 150 de milioane de oameni care locuiesc în oraşe de coastă situate la altitudini mici ar putea ajunge sub limita nivelului oceanului, cu riscul acoperirii unor zone urbane, conform unui raport elaborat de organizaţia de profil Climate Central, cu sediul în oraşul american New Jersey.
