Aceasta se va produce probabil pe 29 martie 2019. Şi, în urma alegerilor pentru Parlamentul European din luna mai, aproape toate cele mai importante poziţii de conducere ale instituţiilor UE se vor fi predate.
Astfel, în funcţie de modul în care sunt distribuite locurile parlamentare, Europa ar putea asista la o realiniere majoră a puterii între statele membre, în cadrul instituţiilor UE şi între statele membre şi Parlament, scrie Fischer pentru Project-Syndicate.
Noua distribuţie a puterii în cadrul instituţiilor UE se va reflecta în mare parte în personal. Vor fi numiţi noii preşedinţi ai Comisiei Europene, ai Consiliului European şi ai Băncii Centrale Europene şi va fi ales un nou înalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.
Dacă partidele naţionaliste eurosceptice devin cel mai mare grup din Parlamentul European, aceste numiri ar putea reprezenta o ruptură bruscă de tradiţie.
Statele membre ale UE sunt acum mai divizate ca oricând, chiar şi în ceea ce priveşte cele mai fundamentale probleme legate de proiectul european. Consensul larg proeuropean din trecut a fost înlocuit de un naţionalism reînviat.
Mai mult decât atât, estul e din ce în ce mai împotriva vestului, iar nordul contra sudului. Şi există motive întemeiate de teamă că aceste spărturi se vor reflecta în noua componenţă a Parlamentului, ceea ce va face ca guvernarea majoritară să fie dificilă dacă nu chiar imposibilă.
Coaliţia de facto de astăzi dintre Partidul Popular European (PPE) conservator şi Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) nu va supravieţui alegerilor.
În special S&D se află într-o criză profundă în întreaga Europă.
Şi există câţiva jucători noi pe teren, inclusiv centristul La République En Marche al preşedintelui francez Emmanuel Macron şi un amestec de partide radicale eurosceptice şi naţionaliste.
Având în vedere importanţa fără precedent a partidelor naţionaliste în acest ciclu electoral, problemele obişnuite de campanie se vor duce pe un loc secund. Acesta va fi o luptă despre Europa şi despre viitorul democraţiei europene. Evoluţiile politice recente din mai multe state membre reprezintă o contestare a principiilor fundamentale ale UE, cum ar fi statul de drept şi separarea puterilor în stat. Aceste instituţii democratice, precum şi chestiunile legate de solidaritatea şi suveranitatea europeană se vor regăsi pe buletinul de vot.
Nu este nevoie să spun că alegerile parlamentare vor avea implicaţii de amploare pentru viitorul Europei într-o lume în schimbare rapidă. Actualul preşedinte al Statelor Unite are un dispreţ atât de mare faţă de UE încât mulţi vorbesc acum despre „sfârşitul Occidentului“. Avem o Rusie din ce în ce mai răzbunătoare care poartă războaie de-a lungul periferiei europene şi în Siria. Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan îşi duce ţara pe calea autoritarismului. Iar China cere recunoaşterea sa ca putere globală.
Mai rău, decizia recentă a preşedintelui american Donald Trump de a retrage SUA din Tratatul privind forţele nucleare cu Rusia din 1987 aduce ameninţarea unei noi curse a înarmării. Şi acest lucru coincide cu o criză climatică în creştere şi cu o competeţie globală pentru dominaţie în inteligenţă artificială, ale cărei riscuri sunt încă în mare parte necunoscute.
Partidele pro-UE trebuie să transforme locul Europei în lume într-o chestiune centrală a campaniei parlamentare; în caz contrar, vor suferi o înfrângere zdrobitoare administrată de noii naţionalişti. Naţionaliştii vor să se întoarcă în trecut; este de datoria proeuropeană să ofere răspunsuri pentru viitor.
Nu faceţi nici o greşeală: o victorie naţionalistă anul viitor ar arunca UE într-o altă criză profundă. Ar reprezenta o înfrângere pentru valorile fundamentale ale proiectului european.
