În vremuri grele, dolarul american este refugiul şi puterea lumii, acest lucru fiind adevărat chiar şi când SUA sunt sursa problemelor, cum s-a întâmplat în criza financiară din 2008. Acest lucru este adevărat din nou acum. O serie de şocuri a declanşat o mişcare familiară de apreciere a dolarului. În plus, acest lucru nu s-a întâmplat doar în raport cu monedele economiilor emergente, ci şi cu cele cele ale altor ţări cu venituri ridicate.
Între timp, povestea generală a ciclului dolarului stă la baza unor poveşti specifice. Să dai greş cu politicile macroeconomice, în special managementul fiscal, este deosebit de periculos când dolarul este puternic, dobânzile cresc, iar investitorii caută refugiu, scrie Martin Wolf, editorialist la Financial Times, atrăgând atenţia asupra cazului Marii Britanii.
Cursul de schimb nominal efectiv al dolarului american s-a apreciat cu 12% între sfârşitul anului trecut şi începutul acestei săptămâni. În aceeaşi perioadă, cel al yenului s-a depreciat cu 12%, al lirei sterline cu 9% şi al monedei euro cu 3%. În raport cu dolarul doar, mişcările sunt mai ample: lira s-a depreciat cu 21%, yenul cu 20% şi euro cu 16%. Dolarul este rege.
De ce s-a întâmplat acest lucru? Este important? Ce se poate face?
Cât priveşte motivul, răspunsul este că economia mondială a suferit patru şocuri legate din 2020, în opinia lui Martin Wolf. Efectele includ nesiguranţă sporită, presiuni inflaţioniste puternice în SUA, nevoia ca politica monetară să avanseze şi forţe inflaţioniste puternice, în special în Europa. Cu ritmul înăspririi politicii monetare mai avansat în SUA faţă de ţările cu venituri ridicate, dolarul s-a apreciat. Între timp, rezultatele divergente ale economiilor emergente sunt determinate de cât de bine le sunt gestionate economiile, dacă exportă mărfuri şi nivelul de îndatorare.
Contează puterea dolarului? Da, contează, scrie Martin Wolf, pentru că acesta tinde să impună presiune contracţionară asupra economiei mondiale. Rolurile pieţelor de capital americane şi dolarului sunt mult mai mari decât o sugerează dimensiunea economiei SUA. De câte ori fluxurile financiare îşi schimbă direcţia dinspre sau către SUA, toată lumea este afectată. Unul dintre motive este că majorităţii ţărilor le pasă de cursurile de schimb, în special când inflaţia îngrijorează.
Pericolul este mai mare pentru cele cu datorii mari către străini, cu atât mai mult dacă acestea sunt în dolari.
Ce se poate face? Nu prea multe. Se vorbeşte de o intervenţie monetară coordonată, mai întâi pentru slăbirea dolarului şi mai apoi stabilizarea acestuia, însă o astfel de acţiune nu este posibilă acum, scrie editorialistul FT.
O întrebare mai importantă este dacă înăsprirea politicii monetare nu merge prea departe. Însă băncile centrale nu au de ales.
Nimeni nu ştie de ce doză de înăsprire va fi nevoie. Ce se ştie este că în aceste vremuri capacitatea băncilor centrale de a susţine pieţele şi economia a dispărut pentru o vreme. În astfel de vremuri, cumpătarea debitorilor contează din nou. Acest lucru este valabil pentru gospodării, companii şi nu în ultimul rând pentru guverne, în opinia lui Martin Wolf.
