Societăţile cu creştere zero alunecă în ultimă instanţă în opresiune, haos, anarhie şi ruină, în opinia lui Andy Kessler, editorialist la The Wall Street Journal.
Lumea modernă este supusă constant unor mişcări excentrice care eşuează în cele din urmă, dar nu înainte de a provoca stricăciuni serioase. Cea mai recentă astfel de mişcare este teoria monetară modernă şi crearea nelimitată de dolari pentru cheltuieli guvernamentale, care a provocat inflaţia galopantă de astăzi.
În anii ’70, Clubul de la Roma insista că pentru a avea o lume solidă din punct de vedere ecologic, avem nevoie de o „economie fără creştere“. Clubul a devenit din fericire inactiv, însă acum a revenit, scrie Andy Kessler.
Noua nebunie este mişcarea „de-growth“. Susţinătorii săi cer să „punem bunăstarea înaintea profitului“. În mod normal, scrie editorialistul WSJ, aceştia ar putea fi ignoraţi, însă chiar oficialii Forumului Economic Mondial aduc argumente în favoarea mişcării. Acest lucru este ciudat pentru că firme globale majoritar în creştere plătesc facturile WEF, scrie Andy Kessler. Pe website-ul WEF apare un video cu titlul „Cum ar arăta o lume postcreştere economică?“.
O astfel de lume nu ar arăta bine, în opinia editorialistului WSJ. Societăţile care nu cresc alunecă în cele din urmă în opresiune, haos, anarhie şi mai apoi ruină. Imperiul Roman. Uniunea Sovietică. Descreşterea înseamnă să trăieşti cu mai puţin. Productivitatea capitalismului înseamnă să faci mai mult cu mai puţin. O mare diferenţă.
Ce ar însemna asta pentru SUA? Lipsa creşterii înseamnă lipsa investiţiilor pentru inovaţie. Aceasta duce la stagnare, îngheţare. Mai apoi, comandă şi control. Experţii alocă bucăţi dintr-o plăcintă finită. Colectivism adevărat. În ultimă instanţă haos. Fiecare pentru el.
Creşterea înseamnă oxigen, scrie Andy Kessler. Prin creştere ne permitem vaccinuri împotriva virusurilor şi leacuri pentru cancer. Prin creştere oamenii sunt scoşi din sărăcie. Creşterea ridică toate navele, nu numai iahturile oligarhilor.
Lipsa creşterii este fatală. De ce atunci atât de mulţi o propun, se întreabă editorialistul WSJ. Joseph Stalin şi-a numit aliaţii naivi „idioţi utili“. Cei care susţin mişcarea de-growth sunt cei care strigă „sustenabilitate“. Schimbarea climatică este o altă temă favorită a acestora. Soluţiile nu au legătură cu adaptarea, ci cu frâne economice de limitare a populaţiei.
Tot ce implică redistribuţie se înscrie în această mişcare pentru că fură capital productiv şi-l transferă către o clasă protejată. Administraţia Biden este plină de susţinători ai mişcării, în opinia lui Andy Kessler.
Mnuchin, Navarro şi Lighthizer din administraţia Trump au fost la rândul lor susţinători ai acesteia, promovând protecţionismul în detrimentul creşterii globale.
Cei care luptă pentru justiţia socială sunt clar astfel de susţinători pentru că încearcă să pună capăt meritocraţiei.
Susţinătorii mişcării promovează capitalismul părţilor interesate (stakeholder capitalism), o alianţă teribilă de companii, guverne, muncitori, activişti de mediu, care forţează politici creştere zero în boardurile companiilor în loc să încerce să maximizeze creşterea generatoare de inovaţie.
Experţii economici susţinători ai mişcării de-growth ca Joseph Stiglitz, Jeffrey Sachs şi Paul Krugman îşi doresc cu ardoare o lume cu creştere zero care le-ar adula talentele de a o salva, în opinia editorialistului WSJ.
Peste jumătate din obiectivele de dezvoltare sustenabilă ale ONU duc la creştere zero, tehnocraţii organizaţiei fiind astfel nevoiţi să ne salveze. Trist, pentru că pieţele funcţionează şi au impact la toate nivelurile, scrie Andy Kessler.
Mai este cineva pro-creştere? Capitalismul este aproape prin definiţie sustenabil şi regenerabil pentru că dacă creşterea stagnează, capitalul se mută în altă parte. Profitul chiar înseamnă bunăstare pentru că creează mai multe locuri de muncă. Creşterea este combustibil. Cineva ar trebui să le spună celor de la WEF că fără creştere, viaţa ar fi asemeni unor lockdown-uri care aşteaptă comenzi de la lideri. Poate chiar aceasta este ţinta celor care susţin mişcarea de-growth, concluzionează editorialistul WSJ.
WSJ are o direcţie editorială puternic pro Trump, fostul preşedinte al SUA, şi contra stakeholder capitalism.
