După Rusia, Austria este una dintre cele mai importante surse de investiţii străine directe ale Belarusului.
Liderul izolat al Belarusului Alexander Lukaşenko, descris în Occident ca „ultimul dictator al Europei“, a ajuns ieri în Austria, prima vizită realizată de acesta într-o ţară membră a Uniunii Europene în mai mult de trei ani. El caută să-şi facă aliaţi pe fondul tensiunilor cu Rusia, scrie Euractiv.
Belarusul este ţinta sancţiunilor occidentale pentru încălcarea drepturilor şi lipsa unor alegeri corecte, iar liderul ţării călătoreşte rar în Europa.
În ultimii ani însă Vestul şi Belarusul au încercat să-ţi refacă legăturile în condiţiile în care Kremlinul face presiuni pentru o relaţie mai apropiată între cele două ţări. Belarus şi Rusia formează o „uniune“ nominală, cu o cooperare strânsă pe plan comercial şi militar, însă în ultimele luni, Moscova face presiuni pentru o integrare mai profundă, iar Lukaşenko, deşi salută o apropiere şi mai mare de Moscova, se opune ideii intens vehiculate de unificare în adevăratul sens al cuvântului. Moscova neagă că aceasta i-ar fi intenţia.
Vizita într-o ţară membră a UE reprezintă un „succes diplomatic“ pentru Lukaşenko înaintea alegerilor parlamentare de duminică, remarcă analistul politic Artyom Shraibman.
Lukaşenko declara în septembrie că îşi doreşte de asemenea o îmbunătăţire a legăturilor cu Washingtonul în condiţiile unei vizite efectuate în Belarus de consilierul Casei Albe pe probleme de securitate naţională John Bolton.
Lukaşenko a devenit primul preşedinte post-independenţă al Belarusului în 1994 şi domină ţara de atunci. În 2016, acesta a vizitat Italia şi Vaticanul după ce UE a ridicat majoritatea sancţiunilor impuse în ultimii ani împotriva sa pentru a încuraja respectarea drepturilor omului. Din 2016, acesta a fost invitat în mod repetat să viziteze Europa, dar până acum a refuzat toate invitaţiile.
După Rusia, Austria este una dintre cel mai importante surse de investiţii străine directe ale Belarusului.
Oficialii Belarusului „încearcă cu adevărat“ o îmbunătăţire a relaţiilor cu Vestul, în principal din motive economice, a declarat Igar Gubarevich, analist la Ostrogorski Center, pentru Bloomberg. „Totuşi, aceştia vor o îmbunătăţire a relaţiilor doar atâta timp cât acestea nu necesită reforme ce ar putea ameninţa puterea lui Lukaşenko“.
O altă ţară pe care Belarusul o priveşte drept alternativă la Rusia este China, scrie publicaţia japoneză Nikkei.
Când Belarus a obţinut un credit de 500 mil. dolari de la China Development Bank la sfârşitul lunii trecute, aceasta a dat vestea cu un mesaj sfidător pentru Moscova: nu avem nevoie de banii ruşilor.
Rusia a ignorat mesajul, cel puţin în public, însă analiştii avertizează că legăturile din ce în ce mai strânse dintre Belarus şi China ar putea deveni o nouă sursă de tensiune regională.
Ambele ţări au propriile motive pentru această apropiere. Declanşarea crizei din Ucraina cu cinci ani în urmă a destabilizat Belarusul, determinând guvernul acestuia să încerce să-şi reducă dependenţa de Rusia, iar China a apărut drept o alternativă pragmatică la UE, una care nu ar insista, de exemplu, pe un angajament de respectare a drepturilor omului.
Beijingul, între timp, vrea o nouă rută care să ocolească Ucraina către Europa pentru iniţiativa noului drum al mătăsii.
Reorientarea comerţului este clară. Comerţul dintre Belarus şi China a crescut cu 17,1% în 2018, la 3,5 mld $. Numai Rusia şi Ucraina au avut un volum mai mare al comerţului cu Belarus.
Beijingul îşi creşte de asemenea investiţiile.
Cel mai ambiţios proiect de până acum este parcul industrial Great Stone, pe care preşedintele chinez l-a numit „perla“ noului drum al mătăsii. Acesta este cel mai mare proiect economic extern al Chinei, aceasta intenţionând să transforme parcul într-un hub de logistică cheie pentru comerţul cu UE.
Rusia nu consideră influenţa economică în creştere a Chinei din Belarus şi restul fostei Uniuni Sovietice drept o problemă, potrivit lui Alexander Lukin, expert în cadrul National Research University din Moscova. Spre deosebire de Vest, China nu încearcă să atragă aceste ţări într-un bloc economic rival.
