♦ Companii de gaze şi petrol mari şi mici şi-au intensificat vânătoarea de noi depozite într-un pariu pe termen lung că va fi cerere ♦ Cele mai recente estimări arată că ultima modă în energia nucleară, reactoarele modulare mici, vor fi inaugurate târziu, spre exemplu în Europa de Est cel mai devreme în 2029 ♦ Combustibilii fosili oferă în mod normal o rată de profit de 15-20%, pe când energia regenerabilă una de până la 8%.
Rezervele de gaze naturale ale Israelului au crescut cu 40% în ultimul deceniu, mulţumită intensificării activităţii de explorare şi forare. Ungaria a descoperit noi zăcăminte de petrol pe malurile Dunării, lângă Budapesta, şi a reactivat o exploatare mai veche de gaze de şist la graniţa cu România, accesibile acum datorită progresului tehnologic. În apele marine norvegiene, gigantul polonez PKN Orlen are totul pregătit pentru a dezvolta noi depozite de petrol şi gaze destinate pieţei din Polonia.
Companiile internaţionale de energie au anunţat doar în ultima lună noi descoperiri de petrol şi gaze în Maroc, Egipt şi Nigeria. Ţările din zona Mării Caspice se pregătesc pentru a produce şi exporta mai mult. De Argentina se apropie un boom al petrolului.
Companii de gaze şi petrol mari şi mici şi-au intensificat vânătoarea de noi depozite într-un pariu pe termen lung că va fi cerere. Şi de ce n-ar fi? China, cel mai mare consumator de energie din lume, cumpără gaze de parcă încă ar mai fi criză de energie, după cum scrie Bloomberg. Apoi, cele mai recente estimări arată că, ultima modă în energia nucleară, reactoarele modulare mici vor fi inaugurate târziu, spre exemplu în Europa de Est cel mai devreme în 2029. Cu gazele şi petrolul este mai simplu.
Turcia, în doar trei ani, a trecut de la stadiul de descoperire de rezerve uriaşe de gaze pe fundul Mării Negre la cel de furnizare de combustibil către gospodării. Pentru noile lor pariuri pe petrol şi gaze, companiile de profil îşi reinvestesc o parte din profiturile record făcute după ce preţurile au fost aruncate în aer de războiul pornit de Rusia contra Ucrainei, notează Reuters.
Revirimentul sectorului de explorare, în special pe partea companiilor mari europene, reflectă noi angajamente luate chiar şi după ce giganţii Shell şi BP au revenit asupra planurilor de a reduce producţia şi a se concentra pe investiţii în energie regenerabilă ca parte a tranziţiei energetice.
De asemenea, companiile menţin direcţia către combustibilii fosili ca răspuns la presiunile majorităţii investitorilor de a maximiza profiturile din petrol şi gaze în loc să investească în afaceri cu energie regenerabilă, care au marje mai mici. Un număr restrâns de investitori activişti cer ca sectorul să se alinieze la eforturile globale de a limita impactul schimbărilor climatice produse de poluare, însă ei sunt ignoraţi.
Revenirea apetitului pentru petrol şi gaze reprezintă o schimbare incredibilă mai ales pentru BP, care în urmă cu doar trei ani a disponibilizat majoritatea personalului diviziei de explorare, o afacere pe termen lung şi cu riscuri ridicate.
Proiectele offshore care aduc bani mulţi au nevoie de obicei de cinci ani pentru a trece de la stadiul de descoperire la cel de dezvoltare şi de încă cel puţin zece ani pentru amortizarea investiţiilor iniţiale.
Ca sursă de profit, petrolul şi gazele s-au dovedit mai sigure pentru giganţii sectorului decât modelul de afaceri foarte diferit al energiei regenerabile.
Combustibilii fosili oferă în mod normal o rată de profit de 15-20%, pe când energia regenerabilă una de până la 8%. Iar preţurile petrolului şi gazelor au explodat de când Rusia a invadat Ucraina, ceea ce s-a tradus prin profituri record pentru giganţii din energie. Acest lucru dă încredere că proiectele de explorare offshore, scumpe şi cu riscuri ridicate, îi vor recompensa cel mai bine pe cei care insistă pe ele. „Sectorul offshore renaşte“, spune Olivier Le Peuch, CEO la SLB, firmă de servicii pentru exloatări petroliere. Datele din industrie îi dau dreptate.
Numărul de nave de foraj offshore folosite pentru explorare şi extragere de petrol şi gaze a revenit în luna mai la nivelurile de dinainte de pandemie, crescând cu 45% faţă de minimul atins în octombrie 2020.
Analiştii de la Wood Mackenzie prezic creşterea activităţii cu 20% în viitorii doi ani. Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că investiţiile globale în segmentul upstream se vor majora anul acesta cu 11%, la 528 miliarde de dolari, cel mai ridicat nivel de după 2015.
Barclays se aşteaptă ca numărul de proiecte offshore care primesc aprobare în 2023 să atingă maximul ultimilor zece ani. Trei sferturi din cererea pentru platforme de foraj marin va veni până în 2027 de la companiile cu activităţi în Mediterana, Africa de Vest şi Golful Mexic – Triunghiul de aur. Dar cine cumpără atâtea gaze şi petrol?
Criza energiei a pus Uniunea Europeană şi China în situaţia de a concura pentru a cumpăra combustibil în cantităţi cât mai mari şi la orice preţ. În lipsa gazelor ruseşti, de care până la invazia rusă din Ucraina era dependentă, Europa s-a reorientat către gazele lichefiate americane, în timp ce China a menţinut accesul la gazele ruse şi s-a grăbit să încheie contracte pe termen foarte lung cu Qatar, producător din Golful Persic. Iar companiile chineze continuă să cumpere gaze de parcă lumea ar fi încă într-o criză de energie. Acestea au semnat mai multe contracte de aprovizionare pe tern lung decât oricare altă ţară. Frenezia vine după ce China s-a confruntat cu o penurie de carburanţi. În fruntea achiziţiilor sunt companiile strategice de stat. Naţiunea este pe cale să devină anul acesta cel mai mare importator de GNL din lume. Şi alte economii cu populaţii mari, printre care India, caută să încheie mai multe acorduri pentru a evita riscul de penurie şi pentru a reduce depedenţa de contractele spot, nesigure şi uneori prea scumpe.
