Ieri, înainte de publicarea datelor oficiale, inflaţia din Germania era văzută decelerând la 7,4% pentru iulie, de la 7,6% în iunie şi 7,9% în mai, dar indicatorul s-a dus un pic mai sus, la 7,5%. Este o estimare provizorie. Ajustată pentru a putea fi comparată cu rezultatele din celelalte state europene, inflaţia germană din iulie a accelerat în loc să scadă, la 8,5% de la 8,2%. Un prestigios institut economic german spunea că scumpirile şi-au atins deja punctul de maxim şi îşi vor încetini viteza de acum încolo.
În teorie, acesta este un semnal bun pentru întreaga zona euro pentru că inflaţia îşi încetineşte ritmul de înaintare în cea mai mare economie europeană chiar dacă BCE a majorat dobânda de politică monetară abia luna aceasta, prea târziu pentru a avea vreun impact asupra preţurile din iulie sau august sau oricând anul acesta. Acest lucru ar însemna că banca centrală a zonei euro se poate concentra mai mult pe prevenirea unei noi crize a euro, în centrul căreia s-ar afla costurile de finanţare ale unor state precum Italia, Portugalia, Grecia şi Spania.
Inflaţia puternică a forţat instituţia să majoreze semnificativ dobânzile luna aceasta, scumpind astfel creditul şi descurajând consumul pe datorie. Dar un efect secundar ar majorărilor de dobândă este frânarea economiei. Dacă inflaţia încetineşte singură, BCE va putea ţine mai mult timp dobânzile jos şi, astfel, costurile de finanţare ale statelor puternic îndatorate sub cotele de pericol.
Însă lucrurile nu sunt atât de simple. Germania este cea mai mare economie europeană şi motorul de creştere al regiunii, dar nu este singura. Inflaţia din alte ţări este cu mult mai mare decât cea germană. Institutul economic german Ifo apreciază că inflaţia va decelera până la finalul acestui an, scrie Deutsche Welle. Numărul de companii care intenţionează să majoreze preţurile în următorul trimestru s-a redus pentru a treia lună consecutiv.
„Preţurile s-ar putea să crească în continuare, dar într-un ritm mai lent. Aceasta înseamnă că inflaţia a atins deja punctul de maxim“, au explicat analiştii de la Ifo. Prin urmare, încetinirea inflaţiei nu înseamnă că preţurile se vor duce în jos, ci că vor creşte mai puţin ca până acum dacă sunt raportate la anul trecut. Iar inflaţia are o multitudine de componente, unele cu impact mai puternic decât altele asupra consumatorului.
Spre exemplu, în sectorul de retail alimentar inflaţia nu va merge înfrânată. Apoi, costurile de producţie, mai ales cele cu energia, continuă să urce. De aceea, şi analiştii de la ING, şi cei de la UniCredit cred că inflaţia germană ar putea accelera din nou la toamnă.
Cifrele despre rata de inflaţie din landurile Rinul de Nord-Westphalia şi Bavaria, care au o pondere mare în imaginea de ansamblu, nu sunt încurajatoare. Scumpirile accelerează în alte ţări. În Danemarca, spre exemplu, un număr în creştere de productori de alimente şi băuturi se aşteaptă să majoreze în continuare preţurile în următorul trimestru. Pentru Italia şi Spania sunt aşteptate accelerări ale inflaţiei la noi recorduri. Din Spania până în Portugalia, recoltele agricole scad, afectate de secetă şi caniculă, ceea ce înseamnă presiuni ascendente pe preţuri. Rusia încă se joacă cu gazele Europei, care sunt aşteptate să rămână scumpe timp de mai mulţi ani. Deocamdată, cotaţiile cresc. În Marea Britanie, McDonald’s a majorat preţul cheeseburgerului pentru prima dată în ultimii 14 ani.
Americanii se confruntă cu cea mai puternică inflaţie din ultimii 40 de ani. Rezerva Federală americană a aplicat deja de mai multe ori creşteri de dobândă şoc pentru a o domoli.
Unii analişti cred că economia SUA, cea mai mare din lume, este deja într-un fel sau altul în recesiune.
Alţii spun că urmează cel mult o stragnare. Bursele sunt jos de tot pentru că investitorii preferă să cumpere datorii americane, care oferă un randament mai mare mulţumită dobânzilor duse în sus, în loc de acţiuni. Şi aici unii analişti spun că inflaţia a atins, probabil punctul de vârf, dar acest lucru se va vedea abia în lunile următoare, iar scumpirile la anumite categorii de produse şi servicii vor continua să accelereze.
Strategii de la UBS cred că prea puţine preţuri o vor lua în jos. De aceea, după cum scrie MarketWatch, luminiţa de la capătul tunelului se vede, dar este foarte-foarte departe. Inflaţiei îi va trebui 2-3 ani pentru a coborî de la 9% în iunie la 2%, cât este ţinta Fed. Aceeaşi ţintă o are şi BCE.
Printre investitorii americani sunt unii care se aşteaptă ca Fed, după ce va încetini ritmul de creştere a dobânzilor, să înceapă să reducă dobânzile în 2023 pentru a reporni revenirea economică, notează Morningstar. Relaxarea politicii monetare este bună pentru bursele de acţiuni. Indicele bursier Nasdaq este cu aproape 25% sub nivelul la care a început anul.
În zona euro, indicatoarele pentru încrederea în economie semnalizează că se apropie recesiunea. BCE abia a pornit ciclul de creşteri de dobânzi. Ce va face în aceste condiţii? Guvernatorul băncii centrale Italiene Ignazio Visco este convins că banca centrală a zonei euro se va abţine de la o nouă creştere mare a dobânzii la următoarea şedinţă, din septembrie. Să fie aceste declaraţii presiuni puse pe şefa sa, Christine Lagarde, pragmatism sau doar wishful thinking? El îşi justifică părerea prin perspectivele economice slabe ale regiunii.
