Administraţia pe picior de plecare a lui Donald Trump a numit Elveţia şi Vietnamul, două economii cu dependenţă puternică de exporturi, manipulatori de monedă. Eticheta este mai înfricoşătoare decât efectele deciziei, considerată ca fiind mai degrabă una politică şi simbolică decât de strategie, o ultimă pocnitoare aruncată în războiului comercial global lansat de preşedintele american care tocmai a pierdut alegerile.
Etichetarea atrage totuşi atenţia că noul preşedinte al Americii Joe Biden are de refăcut alianţe comerciale şi că izolaţionismul, politică adoptată atât de SUA, cât şi de Elveţia, creează limitări în lupta cu turbulenţele economice. Pentru Elveţia, eticheta de manipulator de monedă vine la un deceniu după ce, în plină criză financiară, Washingtonul a forţat-o să abolească secretul bancar şi după o serie de ciocniri între guvernul de la Berna şi Comisia Europeană legate de libertatea de mişcare, cote de imigranţi din UE şi tranzacţii financiare pe bursele de acţiuni. Pentru a fi considerată manipulator de monedă de către Washington, o ţară trebuie să îndeplinească mai multe criterii legate de surplusul de cont curent cu SUA, surplusul din comerţul bilateral şi intervenţii pe piaţa valutară, acestea din urmă trebuind să fie de cel puţin 2% din PIB.
Elveţia le întruneşte pe toate cu vârf şi îndesat şi nu i-a fost greu să ajungă aici. Este o economie care se bazează pe comerţul extern şi are o monedă considerată de investitori activ de adăpost în vremuri de criză. O astfel de monedă este la mare căutare în condiţii de, spre exemplu, pandemie şi recesiune globală, aşa că francul s-a apreciat ameninţător în ultimii ani, spre disperarea Băncii Naţionale a Elveţiei, care a aruncat în sprijinul monedei cantităţi enorme de resurse monetare.
O monedă în apreciere este toxică pentru o economie care trăieşte din exporturi deoarece face bunurile exportate mai scumpe, şi prin urmare mai necompetitive, pe pieţele internaţionale. Elveţia a fost pusă de oficialii Trezoreriei SUA pe lista scurtă cu posibili manipulatori de monedă în ianuarie, citând surplusuri de cont curent şi comercial ridicate. Tot ce-i mai trebuia pentru a se califica era un nou baraj de intervenţii pe piaţa valutară din partea băncii centrale pentru stoparea aprecierii francului. Atunci, francul, una dintre cele mai tranzacţionate monede din lume, se apropia de maximul ultimilor trei ani faţă de euro.
Tot atunci, oficialii elveţieni nu pareau, cel puţin public, îngrijoraţi că ţara lor este din nou luată în colimator de SUA după ce abia a scăpat în 2018. Ei insistau că americanii le înţeleg poziţia, notează Bloomberg. Intervenţiile pe piaţa valutară erau şi sunt instrumentul principal prin care banca protejează francul. Însă între timp a venit pandemia, devastând economiile lumii. În martie, banca centrală elveţiană şi-a majorat intervenţiile la cel mai ridicat nivel de după referendumul pentru Brexit, din 2016.
În prima jumătate a acestui an instituţia ajunsese să cheltuiască pe intervenţii echivalentul a 90 de miliarde de franci, sau 13% din PIB, o sumă record pentru ultimii ani. Investitorii împingeau francul la cel mai mare nivel din ultimii cinci ani. În acele şase luni, banca a cheltuit mai mult decât în cei trei ani anteriori la un loc.
În septembrie a devenit clar că Elveţia întruneşte toate condiţiile pentru a fi etichetată de Trezorerie SUA manipulator de monedă.
Efectele unei astfel de decizii, luate când mai sunt doar câteva săptămâni până la schimbarea administraţiei, sunt neclare. În primul rând, statutul de manipulator ar putea fi jenant pentru Berna. Apoi, teoretic, deschide calea unor sancţiuni şi tarife americane. Însă cu dobânda de politică monetară deja la -0,75% şi cu francul fiind anul acesta cea mai performantă monedă dintre cele ale ţărilor din G10, banca centrală elveţiană nu are alte instrumente la îndemână pentru a stopa aprecierea francului şi pentru a proteja economia în afară de intervenţiile pe piaţa valutară. Prin urmare, acestea probabil vor continua. Pe de altă parte, eticheta de manipulator îi va da lui Biden un avantaj în posibilele negocieri comerciale. Astfel, Elveţia devine şansa noii administraţii de la Casa Albă de a le arăta alegătorilor americani că poate rezolva problema dezechilibrelor comerciale într-un mod ferm, dar prin colaborare, fără a recurge la protecţionismul lui Trump, după cum scrie Reuters. Elveţia este o economie dezvoltată, dar nu una puternică, neavând parte de susţinerea şi alianţele care există în UE, bloc la care a refuzat să adere. Este însă suficient de mare pentru a fi un exemplu bun de ce poate păţi o ţară care supără SUA. În timp ce SUA reprezintă pentru Elveţia a doua cea mai mare destinaţie din afara UE pentru exporturi, pentru SUA importurile elveţiene reprezintă mai puţin de 2%. Totuşi, importurile din Elveţia nu sunt de neglijat pentru americani, o mare parte din acestea fiind produse farmaceutice precum medicamente contra cancerului şi pentru terapii genetice. De asemenea, Elveţia este reprezentantul Americii în Iran. Statutul ei de intermediar s-ar putea să fi jucat un rol important în evitarea unui război la începutul acestui an. Vietnam a primit şi el eticheta de manipulator de monedă. Despre această ţară, The New York Times se întreabă dacă nu cumva este următorul miracol economic asiatic. Unele estimări spun că economia va creşte anul acesta cu 3%, când multe state din regiune şi din lume se chinuie în recesiune. Însă miracolul vietnamez nu are secrete: reţeta succesului este aceeaşi aplicată de toate economiile est-asiatice de succes „ atragerea producătorilor străini şi exporturi. Până şi multinaţionalele chineze fug în Vietnam de costurile ridicate ale muncii de la ele din ţară şi de sancţiunile aplicate de SUA Chinei. Analiştii cred că banca centrală a acestei ţări, care a asigurat că nu-şi foloseşte moneda pentru a obţine avantaje necinstite în comerţul internaţional, va lăsa valuta să se aprecieze o perioadă înainte ca guvernul să negocieze cu Washingtonul. Trezoreria SUA a pus pe lista ţărilor urmărite şi Thailanda, Taiwan şi India, alături de Japonia, Coreea de Sud, Germania, Italia, Singapore şi Malaysia.
Ironia este că în septembrie Trump a povestit că a cerut oficialilor săi să ajusteze cursul de schimb al dolarului pentru a răspunde manipulărilor de monedă repetate efectuate de China, dar a fost refuzat. Trump a insistat mult timp asupra băncii centrale americane să deprecieze dolarul. Washingtonul a retras în ianuarie eticheta de manipulator dată Chinei. Atunci pregătea terenul pentru negocieri pentru un armistiţiu în războiul comercial cu Beijingul.
„Deci mă duc la oamenii mei şi le zic «Ce-ar fi dacă am mişca un pic dolarul?»“, a povestit Trump. „Domnule, nu putem face acest lucru, trebuie să-l lăsam să fluctueze natural“, a venit răspunsul.
