Într-o ţară în care se produc 5 miliarde de tricouri în fiecare an, oamenii trăiesc cu ruşinea de a purta în public haine vechi sau second-hand, iar tone de articole de îmbrăcăminte sunt aruncate în fiecare zi, scrie Bloomberg.
Clasa mijlocie şi boom-ul din e-commerce au transformat China în cea mai mare piaţă de fashion din lume. Ţara reprezintă o cincime din veniturile înregistrate de gigantul japonez din retail Uniqlo la nivel global, iar vânzările companiei în China au crescut cu 27% în anul fiscal 2017-2018 la peste 4 miliarde de dolari.
Majoritatea achiziţiilor intră în categoria „fast fashion”, adică haine ieftine, produse în masă. Astfel, China aruncă anual 26 de milioane de tone de haine, iar mai puţin de 1% sunt refolosite sau reciclate, potrivit agenţiei de ştiri Xinhua.
Costul ecologic este imens. Industria modei este responsabilă pentru circa 10% din emisiile de carbon la nivel mondial, mai mult decât industria aeronautică şi transportul maritim la un loc, conform Ellen MacArthur Foundation. După estimările fundaţiei, refolosirea a 1 kilogram de îmbrăcăminte economiseşte 3,6 kg de dioxid de carbon, 6.000 de litri de apă, 0,3 kg de fertilizatori chimici şi 0,2 kg de insecticide, prin comparaţie cu producerea articolelor de îmbrăcăminte din materiale virgine.
O parte a problemei este faptul că reciclarea hainelor este neprofitabilă prin lege. Vânzările non-caritabile ale articolelor reutilizate sunt considerate neigienice şi sunt văzute cu ochi răi de cetăţenii chinezi, iar coronavirusul a alimentat şi mai mult ideea.
Majoritatea hainelor sunt vândute peste hotare. Exporturile articolelor refolosite au crescut la 6,4% din totalul raportat la nivel global în 2015, de la sub 1% în 2010, potrivit ultimelor date ale Asociaţiei Industriei Textile din Marea Britanie.
Cele mai multe haine merg în Africa. În urmă cu zece ani, Regatul Unit furniza un sfert din articolele de vestimentaţie trimise în Kenya. În prezent, China este cel mai mare distribuitor, cu aproape 30% din total, iar partea britanicilor a ajuns la 17%.
Până nu demult, China era un importator major. În oraşele din regiunile de coastă precum Fujian şi Guangdong, sortarea şi vânzarea hainelor folosite din containerele de transport devenise în ultimii ani o afacere bună pentru localnici. Însă în 2017 China a interzis importul a 24 de feluri de deşeuri solide, inclusiv materialele textile.
„Hainele trebuie să fie concepute pentru durabilitate şi reciclare, iar când oamenii decid să nu le mai poarte, trebuie să le trimită la refolosire (...) Trebuie să începem să cumpărăm mai puţin”, spune Alan Wheeler, secretar general al diviziei de textile din cadrul Biroului pentru Reciclare Internaţională.
