Un val de dezindustrializare ameninţă Europa din cauza crizei energiei. Va fi industria continentului zdrobită de criză? Aproximativ 50% din capacitatea de producţie de aluminiu şi zinc a UE a fost forţată să se închidă deja din cauza crizei energeticedustria continentului zdrobită de criză?

Reglarea termostatului la tempe­raturi mai scăzute a devenit o problemă de supravieţuire pen­tru multe din companiile indus­triale ale Europei, acestea pre­gă­tindu-se pentru o iarnă grea în condiţiile cri­zei energetice cu care se confruntă continentul.

Baza industrială a Europei are aproxi­mativ 35 milioane de angajaţi sau aproximativ 15% din populaţia activă a continentului. Ma­rii industriaşi ai blocului au avertizat recent cu privire la impactul economic posibil devas­tator al crizei energiei, scrie Financial Times.

La suprafaţă, companiile industriale euro­pene nu afişează îngrijorarea resimţită, vor­bind despre măsurile de reducere a consumu­lui de energie pe care le implementează şi alte costuri pe care le găsesc de diminuat. În timp ce unele privesc către căr­bune şi alţi combustibili fosili pentru a supravieţui acestei ierni, altele vor­besc în termeni optimişti despre revoluţia verde pe care criza o accele­rează.

Şi totuşi, există deja do­vezi că firme impor­tan­te îşi re­duc producţia în mul­te sec­toa­re din cauza penu­riei de ener­gie, chiar înainte de venirea iernii. Iar executivi dintr-o gamă largă de sec­toa­re, de la produse chimice, la îngră­şăminte şi ceramică, avertizează că riscă să piardă cotă de piaţă permanentă şi ar putea fi forţaţi să-şi mute producţia sau părţi din aceasta în alte zone ale lumii.

Şi politicienii europeni trag semnalul de alarmă cu privire la un viitor val al dezindus­trializării. Între timp, companii dintr-o multi­tudine de sectoare au pornit într-o cursă a reducerii consumului atât pen­tru a-şi dimi­nua costurile ener­getice sufocan­te, cât şi pentru a se pregăti pentru posibile penurii de gaze în iarnă, în eventualitatea în care guvernele ar veni cu măsuri de raţionalizare.

Unele au majorat preţurile, însă astfel de majorări nu le vor ajuta să soluţioneze pro­blema penuriei de gaze.

Gazele reprezintă cea mai importantă sur­să individuală de energie pentru compa­niile industriale europene, dar şi o materie primă importantă, folosită în sectorul produselor chimice şi îngrăşămintelor. În total, industria consumă aproximativ 27-28% din volumul total al blocului, potrivit lui Anouk Honore, de la Oxford Institute for Energy Studies.

Unele companii recurg la combustibili fo­sili. Gigantul german Bayer a reactivat cărbu­nele „doar în caz“ că nu-şi va putea acoperi necesarul de încălzire pentru producţie.

Chiar şi pentru procesele industriale cu temperaturi mai scăzute, alternativele sunt reduse în acest moment.

Astfel, unele industrii, copleşite de scum­pirea energiei şi o cerere mai scăzută din partea consumatorilor, au decis că cea mai bună cale de a supravieţui este de a-şi reduce producţia.

Analiştii băncii de investiţii Jefferies esti­mează că aproape 10% din capacitatea secto­rului siderurgic european a fost suspendată în ultimele luni. Eurometaux spune că toate topitoriile de zinc ale EU au fost nevoite să-şi reducă producţia sau chiar să-şi suspende complet operaţiunile. Aproximativ 50% din capacitatea de producţie de aluminiu şi zinc a UE a fost forţată să se închidă deja din cauza crizei energetice.

Sectorul îngrăşămintelor este de aseme­nea afectat, 70% din capacitatea acestuia fiind suspendată, potrivit Fertilizers Europe. Goldman Sachs estimează că 40% din indus­tria chimică europeană „este ameninţată cu o raţionalizare permanentă“ dacă preţurile e­ner­giei nu vor fi readuse sub control.

În Germania, aşteptările producătorilor de sticlă, ceramică şi piatră au atins cel mai re­dus nivel din 1991, relevă un sondaj realizat de institutul ifo. „Situaţia sumbră din construcţii, scumpirea dramatică a energiei şi nesiguranţa privitoare la stabilitatea aprovizionării cu gaze face sectorul mai pessimist decât oricând cu pri­vire la viitor“, arată Nicolas Bunde, expert al ifo.

Rabobank din Olanda avertizează că noi companii cu consum ridicat de energie, ca cele din sectorul chimic, al hârtiei, metalelor, cauciucului şi materialelor plastice, vor fi nevoite să-şi reducă sau suspende producţia pe viitor.

În unele sectoare, închiderile temporare nu sunt doar costisitoare, ci sunt adesea imposibil de implementat fără o afectare permanentă a echipamentelor, notează Financial Times.

Închiderile iscă temeri că criza deschide calea unor rivali din regiuni cu costuri mai scăzute la energie. „O reducere sau suspendate a exporturilor, deşi temporară, riscă să se traducă într-o pierdere permanentă de cotă de piaţă“, spune Giovanni Savorani, preşedinte al Confindustria Ceramica din Italia.

În încercarea de a nu ceda teren rivalelor, unele companii profită de fabricile cu costuri mai reduse pe care le deţin în afara Europei. Însă, cu firmele forţate să-şi mute producţia din Europa pe perioade mai lungi, creşte riscul ca o parte din producţie să nu se mai întoarcă pe continent, avertizează experţii.

Impactul de durată al închiderilor la nivelul continentului nu va fi cunoscut multe luni, însă deja reducerea producţiei din sectorul chimic, al oţelului şi alte sectoare vitale creează îngrijorare la nivelul lanţului valoric.