Analiză ZF. Cel mai bine păzit secret din sănătate: numărul medicilor de la stat care lucrează şi în clinici private. „Am încercat să fac o programare la un medic de la Spitalul Elias din Bucureşti, însă de câte ori am sunat găsea un loc liber abia peste câteva săptămâni. L-am găsit însă pentru mult mai repede la o clinică privată din Bucureşti”

„Am încercat să programez o consultaţie la un medic dermatolog de la Spitalul Elias din Bucureşti, însă de câte ori am sunat la spital pentru programare asistenta doctorului nu găsea un loc liber decât peste câteva săptămâni. L-am găsit însă pentru consultaţie mult mai repede la o clinică privată din Bucureşti. Dar acolo am plătit 200 de lei“, a spus  Mariana, 56 de ani.  Situaţia nu este una izolată.

Tot mai mulţi me­dici care lu­crea­ză la stat şi care au contracte şi cu cli­nici private sunt greu de găsit în spi­talele de stat, unde pa­cienţilor li se spu­ne că nu sunt dis­po­ni­bili sau sunt dis­­po­nibili peste o lu­nă sau două. De­altfel, aproape ju­mă­tate din veni­turile reţe­lelor pri­va­te provin din plăţi ad-hoc, de la pa­cienţi care de cele mai multe ori nu îşi pot găsi medicul de la stat la cabinetul de la spital.

Ca urmare, „re­ţe­ta“ clinicilor pri­va­te este confi­gu­rată în felul următor: pacienţii vin după medicul spe­cialist de la stat pe care nu îl mai găsesc în spital după prima în­tre­vedere, sunt taxaţi în clinicile private cu 150 lei (până la 500 de lei con­sultaţia pentru medicii „vedetă“), apoi de cele mai multe ori, sunt întorşi la spitalele de stat pentru inter­venţiile chirurgicale.

În cazul naşterilor este deja un „patern“: pacientele intră iniţial sub supravegherea ginecologilor la marile spitale precum Municipal sau Fi­lantropia, apoi sunt chemate pentru analize şi consult la privat – la cabinetul medicului sau la clinicile private – pentru ca naşterea să se facă sub supravegherea medicului ambivalent înapoi la stat. 

Un alt pacient, Sorin, spune că a încercat să facă o programare pentru copilul său la un anumit pediatru din cadrul spitalului Marie Curie din Capitală, la care însă un loc liber pentru consult era abia peste o lună.

„L-am găsit a doua zi la o clinică privată, unde am plătit 150 de lei con­sultaţia“.

Oficialii spitalelor Marie Curie şi Elias nu au răspuns până la închiderea ediţiei ZF solicitării legată de câţi medici colaborează şi cu clinicile private. Nici în piaţă nu sunt disponibile aceste date.

„Nu am aceste date“, a răspuns Viorel Rotilă, preşedintele Federaţiei Solidaritatea Sanitară din România.

Din ce în ce mai mulţi medici aleg să colaboreze cu clinicile private, dar este neclar statutul acestora atâta timp cât de cele mai multe ori pacienţii de la stat sunt aduşi practic în privat de renumele medicilor.

Nu este limpede de ce spitalele de stat nu pot organiza ambulatorii mai multe, eventual cu 30-50 de lei consultaţia sau invers, de ce Casa de sănătate publică nu decontează integral consultaţia din privat la medicii specialişti, adică pacientul, deja contribuabil ca salariat, să nu mai plătească nimic nici la privat. 

Mai ales că, spre deosebire de intervenţiile chirurgicale, costul unei consultaţii la stat ar trebui să fie egal cu cel al unei consultaţii la privat.

„Doar medicii cu o anume carte de vizită ajung să colaboreze cu clinicile private. Aceşti medici sunt greu de găsit la stat din cauza cererii foarte mari din partea pacienţilor, însă în sistemul privat o categorie de pacienţi mai restrânsă are acces la consultaţiile lor dat fiind preţurile practicate“, a spus Gheorghe Borcean, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

ZF i-a întrebat pe marii operatori privaţi: „Cu câţi medici din spitalele de stat colaborează?“, dar aceştia refuză să răspundă.  Oficialii Medlife şi Regina Maria nu au transmis un răspuns solicitării ZF până la închiderea ediţiei.

Reprezentanţii Medicover au transmis numărul de medici cu care lucrează, fără a menţiona câţi din aceştia lucrează la stat. „Medicover are aproximativ 150 de medici angajaţi şi colaborează cu peste 550 de medici la nivel naţional.“

ZF a întrebat câţi medici lucrează şi la stat. „Fiecare caz este particular, nu există o regulă în acest sens nici în privinţa anga­jaţilor, nici a colaboratorilor.“

Nici oficialii reţelei Gral Medical nu au făcut public numărul medicilor de la stat cu care lucrează, ci doar numărul total de medici cu care colaborează.

„Noi lucrăm cu aproape 1.200 de medici. Pot spune că nu există fidelizare, medicii preferă să colaboreze cu mai multe clinici. Dacă ne pleacă un medic oncolog, durează trei luni de zile până găsim pe altcineva care să se potrivească“, a spus Robert Chiţan, directorul de dezvoltare al reţelei private Gral, al cincilea mare jucător de pe piaţa serviciilor private de sănătate, specializat pe servicii oncologice.

Concurenţa pe piaţa serviciilor medicale private este puternică, operatorii se luptă atât pentru atragerea medicilor în sistem, cât şi pentru pacienţi. Piaţa serviciilor medicale a ajuns la circa 6 miliarde de lei, potrivit datelor ZF.

Tot mai multe spitale de stat din oraşele mici rămân fără medici pe diferite secţii, în special pe specializări ca ATI (urgenţe), imagistică, chirurgie şi chiar pediatrie, întreaga comunitate a oraşului având  de suferit, având în vedere că foarte puţini locuitori din provincie îşi permit un drum până în Capitală şi o consultaţie la privat care începe de la 150 de lei.

Cu atât mai puţin îşi permit intervenţii chirurgicale în clinicile private, care ajung la câteva sute sau mii de euro în funcţie de afecţiune. Doar o naştere (cezariană) la privat solicită un buget de 9.000-10.000 de lei la clinicile private.

În timp ce operatorii privaţi investesc în extindere şi în modernizarea reţelei, spitalele de stat din oraşele mici se luptă să îşi păstreze medicii.