♦ Cel mai cunoscut exemplu al unui drum asfaltat cu ajutorul bitumului de la Vega este Bulevardul Aviatorilor din Bucureşti ♦ „Bitumul modificat cu polimeri se poate folosi doar dacă este prevăzut ca o cerinţă în caietul de sarcini întocmit de beneficiar sau dacă proiectantul propune o soluţie tehnică în care să fie prevăzută folosirea sa“, spun reprezentanţii Rompetrol ♦ Bitumul este doar un exemplu în rândul materialelor pe care România le importă masiv pentru a-şi construi infrastructura. Vopseaua pentru marcajele rutiere, ţevile şi cablurile pentru reţelele de utilităţi, oţelul beton sunt numai câteva exemple în plus.
Într-un context în care nevoia de infrastructură este acută, iar proiectele anunţate nu sunt puţine, mai ales în contextul finanţărilor venite prin PNRR, România are un singur producător de bitum care poate asigura doar 20% din necesarul local. Lipsa mai multor fabrici de acest tip orientează companiile către importuri din ţări precum Polonia, Grecia, Ungaria sau Austria.
Institutul Naţional de Statistică (INS) arată că, în 2021, România a importat 547.000 de tone de bitum de petrol, la o valoare de 210 milioane de euro, în vreme ce exporturile au fost de doar 14.000 de tone, cu o valoare de 6 milioane de euro.
Practic, importurile au fost cam de 40 de ori mai mari decât exporturile, aÅŸa cum, de altfel, se întâmplă în fiecare an. ÃŽn afară de bitumul de petrol, schimburile mai inÂclud ÅŸi bitumuri ÅŸi asfalturi naturale, ÅŸisturi ÅŸi nisipuri bituminoase, asfaltiÅ£i ÅŸi roci asfaltice, amestecuri bituminoase.