♦ România are un document de strategie pe hidrogen din mai anul acesta, dar dincolo de acest document, partea de proiecte concrete rămâne modestă. Considerat a fi o tehnologie scumpă, războiul din Ucraina a schimbat cifrele din piaţă, astfel că acum costul de producţie a hidrogenului este comparabil cu preţul energiei, lucru care ar trebui să ducă la o deblocare a pieţei.
Pe 31 mai, Ministerul Energiei a pus în dezbatere publică primul proiect de Strategie Naţională a Hidrogenului pe care îl vede România, în contextul în care la nivel european, în ciuda tuturor semnelor de întrebare ridicate de comunitatea energeticienilor, hidrogenul este văzut ca un vector esenţial în procesul de tranziţie energetică. Realizat alături de consultanţii de la Horváth, proiectul Strategiei Naţionale a Hidrogenului 2030 analizează stadiul dezvoltării industriei în acest moment şi trasează liniile principale de dezvoltare până la finalul acestei decade.
„Pe baza datelor furnizate de marii producători/consumatori din industriile locale, care utilizează hidrogenul în procesele industriale (rafinare, siderurgie, industria chimică, îngrăşăminte), printre care se numără AirLiquide, Azomureş, Chimcomplex, Erdemir, Hoeganaes, Liberty Galaţi, Linde Gaz, OMV Petrom, Oţel Inox, Petrotel-Lukoil, Rompetrol, companiile din industrie au însumat o producţie totală de hidrogen de 194 mii de tone în 2021“, se arată în proiectul de strategie.
„Industria aceasta poate să existe la nivelul anului 2030“, a declarat Cătălin Stancu, associated senior expert, Horváth, prezent în cadrul celei mai noi ediţii a conferinţei ZF Energie 2023. Sunt două aspecte care pot sta la baza dezvoltării acestei industrii. Pe de-o parte este creşterea estimată a cererii, mai ales din zone noi cum ar fi transporturile sau dezvoltarea industriei de oţel verde, dar şi evoluţia preţului.
