Instalarea direct comercială a unei tehnologii nucleare în România, înainte de exploatarea acesteia în ţara de origine pentru o perioadă de probă, este posibilă, chiar dacă în trecut astfel de cerinţe au fost utilizate în diferite contracte comerciale, spune Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), entitate care supervizează derularea tuturor activităţilor nucleare de pe teritoriul României. Instituţia spune însă că ţinând cont de lipsa experienţei de exploatare, verificările pentru noua tehnologie vor fi mai amănunţite.
Astfel, chiar dacă, potrivit acordului semnat săptămână trecută, prin care România va monta local, în premieră mondială, proiecte de reactoare nucleare modulare de mici dimensiuni (SMR), bazate pe tehnologia americană NuScale, înainte ca aceastea să aibă o perioadă de funcţionare de probă, în ţara de origine, acest lucru nu reprezintă o problemă, din punctul de vedere al CNCAN.
„Trebuie menţionat că nu există nicio bază tehnică sau legală pentru impunerea unei cerinţe de se asigura construcţia sau exploatarea unei instalaţii nucleare în ţara de origine a proiectantului înainte de autorizarea în România. Astfel de prevederi au fost utilizate în trecut în diferite acorduri şi contracte comerciale, dar nu reprezintă cerinţe din legislaţie sau din normele CNCAN“, au declarat reprezentanţii CNCAN.
România, alături de partenerul american NuScale, ar vrea ca în 2027-2028 să finalizeze construcţia primului SMR comercial, deşi varianta demo, de test, din SUA ar trebui să fie gata în 2029, ca o soluţie pentru ieşirea din zona de energie bazată pe cărbuni.
Disponibilitatea României de a dezvolta local reactoarele nucleare SMR realizate de NuScale vine în contextul în care autorităţile române s-au angajat la cea mai rapidă ieşire din zona de cărbuni, termenul asumat fiind anul 2032, mai devreme decât Germania sau Polonia. Graba aceasta privind exitul din cărbuni este însă greu de înţeles, în contextul în care România are încă de pe acum atinse ţintele de decarbonare stabilite pentru anul 2030.
La finalul anului trecut, a fost anunţat un acord România-SUA pentru centrala de la Cernavodă, suma care ar urma să fie investită în baza acestuia fiind de 8 miliarde de dolari.
Acordul negociat în perioada 2019-2020 vizează dezvoltarea Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, retehnologizarea Unităţii 1, cooperarea în domenii precum reglementare, cercetare şi dezvoltare, schimburi între laboratoare de cercetare şi universităţi şi pregătirea personalului, potrivit informaţiilor cuprinse în expunerea de motive a documentului. Deşi acordul a dat de înţeles că prioritatea va fi centrala de la Cernavodă, în prim plan este acum dezvoltarea locală a SMR-ului NuScale. Nuclearelectrica a declarat că proiectele SMR şi Cernavodă nu sunt concurente pe finaţare, aşa cum au sugerat unii specialişti din piaţă, ci complementare.
„Convenţia internaţională privind securitatea nucleară, ROMANIA, ratificată de România prin Legea nr. 43/24 mai 1995, prevede, la articolul 18 alin. (ii) că tehnologiile incorporate în proiectarea şi construcţia instalaţiilor nucleare trebuie demonstrate prin experienţa de exploatare sau trebuie calificate prin teste sau analize tehnice. Deci, în lipsa experienţei de exploatare, trebuie să verificăm în detaliu toate testele şi analizele tehnice efectuate pentru demonstrarea securităţii nucleare a unui proiect nou de reactor nuclear. Chiar şi pentru reactoarele pentru care există experienţă de exploatare suntem obligaţi să verificăm aceste teste şi analize tehnice, dar, pentru un proiect nou, verificările vor fi mai amănunţite”, spune însă CNCAN.
