♦ În timp ce pe pieţe precum Polonia contractele de achiziţie de energie pe termen lung (PPA – power purchasing agreements) au decolat, în România piaţa este deprimată. Sunt mai multe motive, spun oamenii din sector. În primul rând nu există capacitate de producţie pentru a semna contracte de anvergură, dar pe de altă parte nici băncile nu vor să finanţeze dezvoltatorii care nu au semnate PPA-uri. Mai departe, plafonarea energiei până în 2025 şi problema garanţiilor de origine, esenţiale pentru a atesta sursa energiei, sunt alte pietre care atârnă de gâtul pieţei de PPA-uri.
„Din perspectiva dezvoltatorului, cel mai important este că datorită acestui instrument proiectul energiei regenerabile devine bancabil, iar dezvoltatorul poate securiza un împrumut pe termen lung, având un contract pe termen lung stabilit“, a explicat Kamil Janczyk, director consultanţă financiară, Deloitte Polonia, în cadrul videoconferinţei Deloitte/ZF „Instrumente de finanţare pentru energia verde: Cum alegi între CfD-uri, PPA-uri sau granturi pentru un business case solid?“
Cazul Poloniei este relevant pentru România, ţara reuşind anul trecut să semneze PPA-uri pentru 1,2 GW de capacitate. România a bifat un nivel modest de 0,2 GW de capacitate şi sunt destul de puţine şanse ca lucrurile să se schimbe semnificativ din cauza contextului de piaţă. „În Polonia încă este o piaţă în trasformare şi cred că primul anunţ a fost în ultima zi din luna iulie din 2018, atunci a fost momentul în care primul PPA a fost executat în Polonia. De atunci am văzut un număr destul de mare de PPA-uri în 2021, 2022“, a mai spus Kamil Janczyk.
