Opinie Cătălin Dragostin, Energy Serv: Ce se ascunde în spatele exploziei şi afacerilor proiectelor cu energie eoliană şi solară. În loc să aprobe pe bandă rulantă proiectele pe energie solară şi eoliană, România mai bine ar dezvolta energia hidro, care există deja

România ”pune caru înaintea boilor”, acordă  ajutor cfd, pentru nişte eoliene care nu ne decarbonizează  şi mai şi încurcă lucrurile pe termen lung

Banca Mondiala, a infierbîntat foarte mult minţile şi imaginaţia multora declarînd spectaculos că în Marea Neagră exista un potenţial eolian de vreo 75 GW pe care noi românii ne-am şi grăbit sa declarăm ca ”n-avem dreptul sa-l ratăm” (de parcă ar fi prima noastră ratare in Marea Neagră !?).

Pornind de la acest, aparent,  uriaş borcan cu miere, Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action al Germaniei, a ”sprijinit” (finanţat ?!) un studiu denumit: Recommendations for Romania”s Long-Term Strategy: Pathways to Climate Neutrality, realizat de EPC (Energy Policy Grup)

https://www.enpg.ro/https-www-enpg-lts-epg-report/

Însă, ceea ce este interesant este faptul că Studiul amintit specifică chiar de la început: ”…Decarbonisation will not be achieved merely through political commitments, it also requires rigorous evidence-based planning. Romania still needs to publish its long-term strategy (LTS) on how decarbonisation will be achieved by 2050…”

Această constatare semnificativă descrie perfect ”varza de Bruxelles” pe care o amestecă politic Guvernul si ce acţiuni, aparent dezlînate,  vedem înaintea oricăror acţiuni de rigorous evidence-based planning, zise de EPC.

• Un cablu de 1000 MW energie (”inverzită”) din Azerbaidjan – destinaţie- Ungaria (nu credem că Ministrul de Externe al Ungariei si Ursula v. derLeyen au venit degeaba să parafeze acest acord. La ce e bun pt. noi ?
• Ne grăbim cu o Lege a eolienelor off-shore (din Marea Neagră)
• Ne grăbim, în paralel cu asta precedentă, să mai şi dăm ceva ”ajutoare” prin legiferarea CfD (Contractele prin Diferenţă), pentru aceleaşi eoliene
• Ne angajăm cu un cablu CC (Curent Continuu), 5000 MW, să transporte energia eoliană din Marea Neagră,  (pînă unde oare ?) şi, cît rămîne la noi ? (dacă rămîne cumva ceva, ca să punem ”în plan” nu-i aşa ?!)

La toate astea de mai sus, care (ni) se întîmplă, evident, fără vreun control sau planificare din partea Guvernului nostru, ci, doar aşa, că ni s-a cerut de cineva, apare o singură intrebare legitimă: ”what is in it for me ?” adică noi cu ce ne alegem după ce ”le dăm pe toate astea” ? Nu s-a vazut nicăieri vreun rezultat/angajament palpabil

• Peste toate acestea, mai vine şi Studiul de mai sus, (ref. sectorul producţie energie electrică)  ne ”indeamnă” să decarbonizăm cu eoliene şi solare şi ne sperie că fără mai mult de 17 GW on-shore wind (peste ce avem acum), incă 15 GW off-shore si incă 21 GW solar PV nu ne vom decarboniza pînă in 2050 !?

Concluzia preliminară a subsemnatului (dar şi a altora din domeniul energiei) este că, Studiul EPC, este util, ca informaţie, conţine nişte recomandări de bun simţ (de ex. Introducerea stocării de energie de capacităţi mari care să suţină marile capacităţi ERI -energie regenerabilă intermitentă şi  biomasa – resursa cea mai abundentă de energie regenerabila controlabilă), dar, neglijează complet potenţialul hidro, care in România este valorificat sub 50% disponibil economic. DAR, cea mai gravă lipsă a acestui studiu, este că, dacă vorbim despre peste 30 GW capacitaţi intermitente, atunci, necesarul de stocare ar trebui sa se ridice la peste 5000 MW, ca să nu mai vorbim de uriaşele capacitati transfrontaliere/interconexiune necesare.

Cu alte cuvinte, nu este in conformitate cu metodologia de analiză şi planificare integrată a resurselor, respectînd principiul energy efficiency 1-st, aşa cum se recomandă in Regulamentul 1999/2018- Guvernanţă în energie şi schimbări climatice, al Comisiei Europene

Să explicăm pe ce ne bazăm cînd afirmăm cele de mai sus, despre nerealismul atîtor eoliene si solare în Rpmânia

În anul 2022, curbele clasate de producţie a celor 3100 MW eoliene si 1000 MW solare, capacităţi instalate în SEN, au fost cele de jos:

Fig.1                 

Dacă agregăm producţiile celor 2 categorii de capacităţi, vom obtine mai jos curba clasată agregată EOL+SOL:

Fig.3

Pentru uşurinţa întelegerii problemei pe care o ridicăm,  presupunem ipotezele simple că:

• Trebuie sa acoperim in mod constant necesarul României de 64 mill. MWh/an, din resurse şi capacităţi proprii. Acesta este elementul principal al oricarei planificări strategice a unui stat şi a securităţii sale, chiar dacă interconexiunile sunt necesare, utile, dar, nici un stat nu-si propune sa-şi planifice viitorul pe baza unor importuri pe termen lung, decît dacă nu are încotro ! (schimburile transfrontaliere sunt un lucru, importul ”in bază”, pe termen lung e cu totul altceva !)
• Avem la dispoziţie (pentru simplitatea înţelegerii) doar centrale pe Hidro-Nucleare si Gaze-Lignit, in proporţii egale, respectiv 4000 MW (Hidro+Nuclear) si 4000 MW (Lignit+gaz)
• Nu avem conexiuni export-import (deci, trebuie să acoperim consumul integral cu resurse proprii)
• Simplist, (ignorind variatiile orare zilnice), vom avea ”curba clasată”  teoretica de mai jos:

                     Fig.4

Apare necesitatea ”decarbonării” (României nu a UE !) , care se poate face cu:

• Cresterea capacităţilor Hidro si Nucleare (nu întotdeuna este posibil tehnic, sau economic),
• Introducerea de eoliene si solare, cum se predică cu insistenţă bolnăvicioasă : deci, să zicem că introducem 4000 MW EOL+SOL agregate conform  (Fig. 3) vom avea mai jos curba clasata rezultată:

Fig. 5

Ce constatăm ?

• Chiar cu 4000 MW EOL+SOL, răminem cu capacităţi semnificative de fosile necesare in funcţiune, iar decarbonarea nu este decît parţială

Deci, ne propunem dublarea (între noi fie vorba, chiar şi cu triplarea/cvadruplarea capacităţilor EOL+SOL, cam tot aia e în final)  pentru o decarbonare mai avansată, rezultind:

Fig. 6

Ce constatam ?

• Chiar cu dublarea (triplarea, cvadruplarea) capacităţii in (EOL+SOL), cîştigurile în decarbonare sunt din ce în ce mai mici decît in primul caz, dar, apare necesitatea uneinoi investitiiuriaşe in capacităţi echivalente de export transfrontalier , care, altminteri nu ar fi fost necesare (acest cost suplimentar trebuie adaugat costului investitional aditional in EOL+SOL !). Alternativa ar fi stoparea EOL+SOL cind productia este în exces (cum se zice ”curtailing”)....sau stocare ! (ceea ce li se intîmplă azi prin alte părţi!)
• Consecinţa comercială este ca exportăm energie verde şi, intrucît este exces, intotdeauna ea va fi mai ieftina decit producem sau importăm ! (cu alte cuvinte, producem pentru alţii, fără a fi nevoie sau planificat, sau in baza unui contract pe termen lung, ceea ce a altceva !) si, mai rău, trebuie să mai şi investim in capacităţi export transfrontalier.

Deja se poate trage o concluzie preliminară, în contradicţie cu ce prooroceşte EPG: oricite EOL+SOL se vor instala, pe uscat, pe mare, cu şi fără Bulgaria, tehnic nu este posibilă decarbonarea totală a SEN.

https://www.enpg.ro/cum-arata-planul-romaniei-pentru-dezvoltarea-proiectelor-de-energie-eoliana-offshore/

In consecinţă, revenim la situaţia din Fig. 5, dar, in loc să instalăm EOL+SOL suplimentare peste cele 4000 MW deja instalaţi (exact care este sitaţia din SEN astazi !), sa instalăm numai 1000 MW Hidro.

Vom obtine cele prezentate in Fig. 7 de mai Jos:

                  Fig.7

Ce constatam ?

• Numai 1000 MW Hidro, produc energie anual cca 50% din ce produc cei 4000 MW (EOL+SOL) !
• Necesarul de interconexini transfrontaliere este de numai 1000 MW, exact cu cit s-a marit capacitatea hidro ”in bază”. Este mai economic să investesc in hidro si CHEAP decit in interconectare !
• Avind in vedere situatia descrisa in Fig.6, rezultă din nou că decarbonizarea totală este  imposibilă numai cu EOL+SOL

Fig. 8. – SINGURA SOLUTIE PENTRU DECARBONIZAREA TOTALA ESTE IDENTIFICAREA STRUCTURII OPTIME DE REGENERABILE ”IN BAZA” + INTERMITENTE (EOL+SOL) + STOCARE (eliminare reducere export)

Dacă la cele de mai sus, adăugăm faptul că după ce inchidem centralele pe lignit, răminem cu moştenirea din PNRR de vreo 3500 MW CCGT, ”agăţaţi” cu ele şi cu gazul OMV, atunci, decarbonării putem ”sa-i punem cruce definitiv”.

CfD-ul pe care Guvernul se zbate să-l legifereze ( o fi vreo presiune de pe undeva dintr-un PNRR prost gîndit ?), este legat şi destinat pentru energia eoliană off-shore (de parcă pe aia on-shore am terminat-o deja, sau alte surse regenerabile – hidro şi biomasa- s-au sfîrşit şi ele !?). Vezi mai jos:

https://energie.gov.ro/ministerul-energiei-a-pus-in-dezbatere-publica-proiectul-de-lege-privind-exploatarea-energiei-eoliene-offshore/

https://energie.gov.ro/contracte-pentru-diferenta-cfd/

Dl. Răzvan Nicolescu, într-o luare de poziţie asupra CfD în condiţiile actuale ale României, ajunge la concluzia că este o ”greşeala mai mare decît prostia cu compensarile”, cu justificările dînsului.

Subsemnatul ajung la  aceeaşi concluzie, dar cu justificarile pur tehnice de mai sus, cu osebirea că dacă ”greşeala e mai mare decît prostia”, demonstraţia obiectivă a subsemnatului, pare a arăta ca greseala este de fapt mai mult decît o prostie, pentru care nu am găsit cuvîntul potrivit.

De ce fac această afirmaţie ”cam tare” ?. Pentru că, pe lîngă argumentele de mai sus, mai sunt încă cel puţin alte 2, astfel:

• Ca să faci o licitaţie CfD, printre multe altele, trebuie să existe o analiză care se numeste LRMC a SEN (Long Run Marginal Cost…of power generation, GHG emissions included, Asta poate fi combinată eventual cu SRMC-Short Run Marginal Cost of power generation). Nu mai stăm să explicăm ce e cu asta…cine ar trebui să stie, poate stie, dar, în esenţă este o cifră etalon solidă la care să ne referim în CfD ”strike price” (altminteri, cum zicea dl.Nicolescu, o facem din pix şi dăm de lucru procurorilor). Cum România n-are vreo Strategie, n-are un Least Cost Development Plan, evident, n-are nici un LRMC of power generation ! şi facem toate astea cam ”după ureche”, pe premiza că licitaţiile rezolvă totul.
• Ca să complic situaţia şi mai mult şi să dăm de lucru minţilor luminate in ale ”system planning” de pe la noi si ”strategii CfD”, pe vremea unor lucrări prin Arabia Saudită, am dat peste această informaţie: https://cleantechnica.com/2018/07/27/saudi-arabias-1st-wind-farm-receives-strikingly-low-bid-prices/, în care EDF (Electricite de France), a cîştigat o licitaţie în KSA, constructie centrala eoliana, exploatare pe 15 ani la pret vinzare electricitate de cca 21,4 $/MWh (atenţie…dolari, nu EUR). Sigur, sunt multe de spus aici, DAR, de aici pînă la 120 EUR/MWh cît indică ”băieţii noştri regenerabili”, parcă parcă mai e mult pînă departe…iar frumuseţea cazului de mai sus, are o explicaţie şi fundament tehnico-economic foarte solid !...nu e ”fake” !

Să vedem de ce noi românii suntem in contratimp cu timpurile:

• Intr-o perioadă de maxime frămîntări cauzate de deficite bugetare imense, noi ne gindim să ”acordăm ajutoare” unor tehnologii de producţie care nu au nevoie de aşa ceva !? acestea ”sunt deja pe val ”, în plină expansiune, deci, de ce să le ”deranjăm” (sprijinim) ?
• S-a demonstrat că, oricîte eoliene si solare instalăm, nu ne realizăm obiectivul de decarbonare şi atunci se ridică întrebarea: la ce bun atîtea eoliene şi solare ?. Simularile tipice unui ”integrated system planning”, arată că decarbonarea SEN, nu necesită mai mult de instalarea a maxim maximorum 10,000 MW eoliene si solare combinate !... pentru a ne realiza obiectivul nostru de decarbonare.
• Rezultă ca singura explicaţie logică este alţii au nevoie de această energie, (poate de aceea ne construiesc altii cablul de 5000 MW curent continuu de la mare pînă nu ştiu unde) dar asta este deja o altă problemă. Dacă aşa stau lucrurile, atunci, ca să ne exprimăm rudimentar, dacă alţii vor ”sa folosească soarele si vîntul nostru” (să ne reamintim de gaze), atunci, numai o redevenţă amărîtă pe o suprafată de pamînt sau mare, nu ar fi suficientă !...sau, redevenţa poate să ajunga la nivelul a, să zicem 30-50% din energia produsă...sau orice alt mecanism poate fi gîndit....dacă nu, nu !
• Decît să dăm de lucru industriei germane si chineze de eoliene si PV, mai bine ne-am uita la resursele noastre interne, materiale şi puţina industrie care ne-a mai rămas şi am dezvolta restul de potential hidro pe care il avem (în ciuda ”talibanilor” de mediu) şi biomasa (de toate felurile), iar Eoliene si solare, să construim atit cit ne trebuie nouă, pentru ţintele noastre de decarbonare (aşa cum zice Reg 1999/2018 al Comisiei EU)
• Realitatea este Vestul UE are nevoie de aceasta energie verde din România (abundentă), are dificultăţi in a realiza ”decarbonizarea” pînă in 2050, au industrie mult mai multă decit România (deci, au ce decarboniza !) şi mai ales, au nevoie şi de H2 verde, după ce Germania s-a apucat sa demonteze eoliene ca sa exploateze cărbune, iar noi ”ne dăm de ceasu morţii” să inchidem centralele pe cărbuni ...de aceea au apărut fel de fel de „Hydrogen Valleys”, barje de H2 verde pe Dunăre ai multe conducte de H2 verde ce vor urma BRUA spre Baumgarten si cu care ne impuie capul şi zăpăcesc lumea managerii nostri politici

DREPT CARE:

• Or sti ai nostri strategi economici sa joace aceste cărţi ?
• Cum as putea exploata această ”cerere” ?...n-ar fi, de exmplu mai bine, ca să realocăm ceva industrii din vest la noi (principiul sănătos din energetică- consumul trebuie sa fie linga sursă, iar productia de energie electrică, tot cam pe lingă sursă e bine sa fie...sau cum e cu gazul din Marea Neagra...decit sa-l car mii de Km in A si HU pentru productie de energie electrică în CCGT, mai bine facem noi astea pe aici, şi livram energia electrică...sau repornesc petrochimia în România cu gazele din Marea Neagra şi livram noi ingrăşăminte în Austria... nu e fair, logic şi economic ?

Cătălin Dragostin este specialist în energie la PIAROM – Patronatul Investitorilor Autohtoni