PPA-urile ar trebui văzute şi în contextul ţintelor pe care consumatorii le au, garanţiile de origine ar putea pune o problemă reală în a vedea mecanisme de piaţă şi nu instrumente de suport în dezvoltarea proiectelor, iar CfD-urile pot ajuta la atingerea ţintei, a spus Sorin Elisei, Director, Deloitte România, Liderul practicii de sustenabilitate, în cadrul Videoconferinţei Deloitte/ZF.
“Cred că astăzi avem trei subiecte destul de fierbinţi. PPA-urile ar trebui văzute şi în contextul ţintelor pe care companiile, pe care consumatorii le au pentru a putea să dovedească ambiţiile de decarbonare. Garanţiile de origine, odată ce ne uităm la un calendar fezabil, disponibilitatea lor doar din 2025 va pune o problemă reală în a vedea mecanisme de piaţă şi nu instrumente de suport în dezvoltarea poriectelor, iar CfD-urile, cu finanţările din fondul de modernizare pot ajuta să atingem acea ţintă, care altfel pe baze comerciale şi gândiţiâvă că mai vedem doar 7 ani în care mii de MW trebuie construiţI”, a explicat Sorin Elisei
Ce a mai spus Sorin Elisei:
Perspectiva în ultimii ani şi în principal din 2021 încolo din analiza noastră reiese clar că ţinta la 2030 creşte smenificativ, face această tranziţie ireversibilă, dar ce aş vrea să punctez este cum ne-am raportat noi ca ţară la trendul european de creştere a acestor ţinte. În 2021 Comisia Europeană vine cu o propune de 40% ţintă energie regenerabilă. Aici vorbim de energie regenerabilă totală aplicabilă către trei sectoare, vorbim de energie electrică producţie, vorbim de energie regenerabilă încălzire şi răcire şi energie regenerabilă în transporturi.
România în 2021 odată cu PNRR s-a angajat la o ţintă de 34% în comparaţie cu 40% la nivel european. În 2023 încheierea discuţiilor şi negocierilor pe directiva privind energia regenerabilă la a treia versiune, vedem o ambiţie la nivel european care poate ajunge până la 45% energie regenerabilă ca pondere în consumul final de energie.
Varianta publicată săptămână trecută pe site-ul Ministerului Energiei, draftul risculu actualizat vine cu o ţintă de 36,2%, în acest moment România având la nivelul anului 2050, conform unor analize pe care am putut să le efectuăm pe baza documentelor disponibile o reducere de 95% a gazelor cu efect de seră.
Pornind de la 2021, cu o capacitate instalată care vine din primul val, vorbim de aproape 1,4 gigawatts (GWh) în fotovoltaic şi 3 GW în wind on shore. Vedem că atunci existau aproape puţin de 1 GW de contracte de racordare existente la nivelul Transelectrica. Odată ce mergem spre 2022, progresul punerilor în funcţiune este nesemnificativ, dar vedem în schimb în 2022 un val de contracte de racrodare.
În 2023, pe date ANRE vedem că începe să se instaleze capacitate nouă, dezvoltată pe baze comerciale. Uitându-ne la diferenţa între ceea ce trebuie să atingem şi ceea ce trebuie instalat comercial este clar din perspectiva noastră că foarte mulţi jucători de pe piaţă se raportează la aceste oportunităţi de finanţare oferite de către statul român prin multiple instrumente, iar în spate avem până la urmă un context în care piaţa nu funcţionează pentru a da un semnal de preţ şi garanţiile necesare unor astfel de investiţii.
Dacă ne uităm la ţinta setată de 950 MW, faţă de capacitatea care va trebui instalată pentru atingerea ţintei nu rămân foarte mulţi MW disponibili care să intre în anvelopa de finanţare. Aici este o decizie a dezvoltatorilor de a vedea dacă în momentul în care pun pe piaţă un proiect şi momentul în care aşteaptă un grant este o judecată care trebuie să fie foarte atent făcută. Ceea ce nu vedem în draftul actualizat dacă s-a tratat problema repowering-ului. Avem până la urmă instalaţii funcţionale de 4,5 GW care prin repowering ajung în 2027, după 15 ani de funcţionare ajung la un sfârşit al ciclului de viaţă şi contribuţia lor este importantă dacă ne uităm la disponibilitatea reţelei. Până la urmă ajungem la circa 56% capacitate instalată şi producţie în momentul 2030 şi însumând toţi aceşti MW care trebuie instalaţi, mare atenţie la momentul în care putem spune că anvelopa instrumentelor ne ajută sau nu.
Vedem că România îşi propune o capacitate instalată în 2030 de 30,4 GWh, o capacitate import/export de aproape 6,7 GW. Ne uităm că soarele şi vântul vor reprezenta teoretic în 2030 peste jumătate din capacitatea instalată a României, în timp cee le vor genera aproximativ 29 TWh vor fi reprezenta mai mult de o treime ca pondere în producţie. Ceea ce ni se pare interesant este că producţia preconizată va atinge 81,4 TWh, în timp ce consumul va creşte la 83,2 TWh, deci suntem se pare într-o poziţie de importator conform analizei noastre.
