♦ Gazele naturale lichefiate americane sunt „molecule de libertate americană exportate către lume“.
Statele Unite susţin eforturile Poloniei de creare a unei contraponderi politice la Germania în părţile estice ale UE. De această dată, americanii nu mai promit trupe, ci contracte pe termen lung de gaze cu Ucraina.
Gazele naturale lichefiate americane sunt „molecule de libertate americană exportate către lume“, după spusele lui Steven Winberg, secretar american pentru energie fosilă. Iar această libertate s-ar putea îndrepta în curând în direcţia Ucrainei în contextul discuţiilor privitoare la viitoare livrări pe termen lung de GNL transportate via Polonia către republica fostă sovietică, scrie Deutsche Welle. Totuşi, mulţi din Ucraina nu cred că astfel de planuri sunt necesare.
În mai, guvernul ucrainean a aprobat preliminar textul unui memorandum privind importul de GNL din SUA, urmând să fie livrate 5,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual pe o perioadă de peste 20 de ani.
Decizia a fost precedată în martie de o scrisoare de internţie semnată între Ucraina şi Louisiana Natural Gas Exports (LNGE). CEO-ul firmei cu sediul în Lafayette, Ben Blanchett, a sugerat la acea vreme că un proiect de acord pe termen lung fusese deja decis, livrările urmând să înceapă cel mai devreme în 2023.
De atunci, însă, negocierile dintre LNGE şi compania de stat ucraineană din sectorul petrolului şi gazelor NAK Naftogas Ukrajiny au încetinit semnificativ, potrivit lui Mateus Kubiak, analist la Esperis Consulting. Modul stabilirii preţurilor pare să fie principalul motiv al neînţelegerilor.
Connor McLean, analist la BTU Analytics, spune că piaţa europeană de gaze este deja „saturată cu GNL“, iar acest lucru se întâmplă din 2019 când aceasta a început să absoarbă GNL în exces în principal din SUA.
Al doilea element problematic este lipsa de capacitate suplimentară de regazificare în Polonia. Compania americană LNGE s-a oferit să finanţeze construcţia unui nou interconector între Polonia şi Ucraina, fiind se pare dispusă să investească aproximativ 300 milioane de dolari. LNGE se gândeşte să finanţeze şi extinderea capacităţilor de regazificare din Polonia.
Katja Yafimava, din cadrul Oxford University, priveşte la rândul său cu scepticism planurile respective, acestea urmând să împingă în sus costul importurilor de gaze pentru Ucraina.
Institutul German pentru Cercetare Economică (DIW) arată că Europa nu are nevoie de gazoducte sau terminale de import de GNL suplimentare.
Anna Mikulska de la Centrul pentru Studii Energetice de la Rice University, arată însă că de fapt contractele cu exportatorii americani de GNL sunt flexibile. În plus, „gazelle ruseşti vor fi mai ieftine decât GNL-ul, dar un punct suplimentar de alimentare este benefic. Astfel, noua infrastructură GNL ar putea fi benefică şi pentru Ucraina, şi pentru UE, crede aceasta.
Însă Katja Yafimava spune că nu poate lua „prea în serios“ acordul dintre SUA şi Ucraina, argumentând că memorandumul neangajant semnat în septembrie 2019 a reprezentat mai mult „un gest politic“.
