Parlamentul European a adoptat pe 10 noiembrie textul final al Directivei privind raportarea corporativă de sustenabilitate (CSRD), care va impune companiilor ce îşi desfăşoară activitatea în Uniunea Europeană (UE) să facă publice informaţii şi date referitoare la aspecte legate de mediu, social şi guvernanţă.
Pe 28 noiembrie, Consiliul Uniunii Europene urmează să adopte propunerea, după care aceasta va fi semnată şi publicată în Jurnalul Oficial al UE. Directiva va intra în vigoare în a 20-a zi de la publicare. Statele membre vor avea la dispoziţie 18 luni pentru a o transpune în legislaţia naţională.
Această decizie va avea un impact asupra a aproximativ 50.000 de societăţi la nivelul UE (faţă de 11.700 în prezent).
"Companiile vor fi obligate să publice mai multe informaţii legate de sustenabilitate decât oricând, inclusiv informaţii despre modelele lor de afaceri, strategia şi lanţurile de aprovizionare, punându-se un accent deosebit pe conectivitatea dintre declaraţiile financiare şi cele de sustenabilitate. În România, se preconizează că peste 6.000 de companii vor fi obligate în viitorul apropiat să raporteze informaţii privind sustenabilitatea, faţă de aproximativ 750 de companii în prezent. Conducerea acestor companii va trebui să facă schimbări semnificative în ceea ce priveşte modul în care pregătesc şi prezintă informaţiile de sustenabilitate, cum ar fi să se asigure că aplică o viziune prospectivă (obiective) şi retrospectivă, luând în considerare atât impactul activităţilor companiei asupra mediului şi societăţii, cât şi impactul extern asupra procesului de creare de valoare al companiei (conceptul de "dublă materialitate")", spune Laura Vrînceanu (fostă Ciobanu), Senior Manager, Schimbări climatice şi sustenabilitate, EY România.
În primul rând, directiva se aplică tuturor companiilor listate pe pieţele reglementate din UE, cu excepţia microîntreprinderilor listate.
Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) listate au termen până la 1 ianuarie 2026 pentru a se conforma cerinţelor de raportare, chiar dacă există o clauză de "opt-out" până în 2028.
În al doilea rând, se aplică unei "întreprinderi mari" care este fie o societate din UE, fie o filială din UE a unei societăţi din afara UE. O "întreprindere mare" este un termen definit în Directiva contabilă şi înseamnă o entitate care depăşeşte cel puţin două dintre următoarele criterii:
- cifră de afaceri netă mai mare de 40 de milioane de euro;
- total active mai mari de 20 de milioane de euro;
- 250 de angajaţi în medie pe parcursul exerciţiului financiar.
Ca o a treia categorie, CSRD se aplică companiilor de asigurare şi instituţiilor de credit, indiferent de forma lor juridică.
Există, de asemenea, derogări de la aplicarea CSRD. În special, o filială va fi scutită dacă societatea-mamă include filiala în raportul său care respectă CSRD. După cum s-a menţionat mai sus, microîntreprinderile listate şi IMM-urile nelistate nu intră în domeniul de aplicare, dar pot aplica dispoziţiile pe bază voluntară.
Societăţi din ţări terţe
Societăţile non-europene cu activitate substanţială pe piaţa UE (cifră de afaceri netă de peste 150 de milioane de euro în UE la nivel consolidat) şi care au cel puţin o filială (mare sau listată) sau o sucursală (cifră de afaceri netă de peste 40 de milioane de euro) în UE au obligaţia de a elabora un raport de sustenabilitate la nivel consolidat al companiei finale din ţara terţă.
Companiile deja vizate vor trebui să se conformeze normelor modificate începând cu 1 ianuarie 2024.
