♦ „Orice s-ar întâmpla, noi nu putem să ne hrănim, pentru că nu avem producţie alimentară internă. Suntem dependenţi de alţii“ ♦ Deficitul agroalimentar extern a depăşit 5 mld. euro şi este de trei ori mai mare faţă de anul aderării la UE, când era de 1,6 mil. euro ♦ „Deficitul nu este de doar 5 miliarde de euro, ci cele 5 miliarde nerulate în economie fac un minus de alte 15-20 de miliarde de euro“, consideră Cornel Costescu, fermier din Hunedoara întors din Franţa.
Investiţiile masive de peste 30 mld. euro din partea UE pentru mediul rural românesc au eşuat lamentabil, din cauza modului haotic în care au fost făcute politicile locale şi a lipsei de strategii clare şi unitare, este de părere un fermier român care s-a întors să facă pomicultură în România după ce a stat cinci ani în Franţa. El consideră că „agricultura românească este un dezastru“, din moment ce importurile de alimente au crescut de cinci ori în valoare şi deficitul de trei ori, odată cu aderarea la UE şi accesul la miliarde de euro pentru investiţii.
„Orice s-ar întâmpla, noi nu putem să ne hrănim, pentru că nu avem producţie alimentară internă. Suntem dependenţi de alţii din cauza politicii din agricultură. Este un dezastru când s-au investit 30 de miliarde în economia rurală românească, în agricultură, şi importurile au crescut. Este rezultatul unor politici foarte proaste, fără reglementări de piaţă, într-o situaţie în care agricultura nu poate să mai crească, iar orientarea ei este pe zona cerealieră, făcută cu puţin personal, implicare minimă şi fără performanţă“, a spus Cornel Costescu, membru fondator şi administrator al Cooperativei Agricole Tărâmuri Verzi, care realizează produse tradiţionale sub brandul Din Grădina Dacilor.
Acesta a trăit timp de cinci ani în Franţa, iar apoi s-a întors în România şi produce cireşe, vişine, nuci şi alune în Turdaş, judeţul Hunedoara, dar acum regretă. „E o greşeală că m-am întors din Franţa. Piaţa românească nu este reglementată. Statul nu este partenerul tău şi nu îi sancţionează pe cei care nu respectă nişte reguli.“ Costescu spune că el nu reuşeşte să-şi valorifice marfa local, deoarece în Hunedoara şi în zona de vest nu sunt unităţi de procesare care să-i ia marfa, HoReCa nu are nevoie de cantităţi atât de mari, pentru o singură piaţă agroalimentară e prea multă, iar retailerii nu sunt deschişi.
„Noi n-avem voie să vindem, deci efectiv n-avem voie. Am făcut centru de achiziţii legume-fructe, dar e birocraţie foarte mare, iar noi suntem obligaţi să vindem intermediarilor. De ce? Pentru că industria alimentară românească nu are interes să cumpere şi nefiind micul producător liniar, eu n-am cum să cui să-i dau marfa, decât celor care o iau la negru şi se duc cu ea în piaţă. Eu nu pot să-mi pierd timpul să stau să o duc în piaţă, să vând o anumită cantitate, pentru că nu-mi înghite toată produţia, şi apoi să caut mai multe pieţe“, a menţionat el. Astfel, deşi au reuşit să se strângă peste 300 de membrii în cooperativă în trei ani, să platească taxe şi să facă totul pe hârtie, „tot pe piaţa neagră ajunge ceea ce producem.“
În România au intrat fonduri europene de peste 30 de miliarde de euro pentru dezvoltarea mediului rural, de la aderarea la UE încoace, însă, cu toate acestea, efectivele de animale au scăzut, producţia de carne şi de lapte, la fel, în timp ce importurile au crescut, în lipsa unor politici coerente.
Valoarea importului de produse alimentare şi animale vii în 2006, înainte de aderarea la UE, a fost de 1,8 mld. euro, iar în 2022, ultimul an pentru care există date disponibile, a sărit de 10 mld. euro, de peste cinci ori mai mare. Apoi, de la un deficit agroalimentar care a crescut de la 1,57 miliarde de euro în 2006, acum România a ajuns la un deficit triplu, de peste 5 miliarde de euro, conform datelor statistice.
„Deficitul nu este doar 5 miliarde de euro, ci înseamnă mult mai mult. Cele 5 miliarde nerulate în economie fac un minus de 15-20 de miliarde. Trebuie să investeşti 30 de miliarde ca să ai creştere constantă, în schimb, la noi, investiţiile au distrus agricultura. Asta este să realitate. La noi nu există o reglementare a pieţei, nici legislativă şi nici ca investiţii. Nu se cunosc strategii, nu se cunoaşte nimic. Deci totul este haos. O economie care nu se reglementează tinde spre haos, spre monopol, spre o economie medievală, în care este foarte greu de intervenit, de distrus după aceea şi de revenit la o economie de piaţă, la revenit la economie socială“, consideră Cornel Costescu.
Acum, spune el, agricultura românească nu este pregătită pentru a-şi produce hrana, pentru că nu mai are seminţe din care să-şi producă materiile prime, nu mai are cercetare, nu mai are fermieri care să acopere anumite goluri, ci agricultura se bazează pe producţia de cereale „un produs foarte ieftin, destinat exportul, prin care se exportă subvenţii, iar marii beneficiarii sunt străini sau o parte dintre moşierii români“.
„Economia de piaţă funcţională înseamnă să faci o multitudine de produse cu o multitudine de firme mici şi mijlocii, care umplu piaţa şi echilibrează cererea cu ofera. Aceste firme mici şi mijlocii nu exportă, ci produc pentru piaţa locală. Producătorul ia marfa de calitatea întâi şi o pune pe piaţă ca produs proaspăt, iar pe cea de calitatea a doua sau a treia o procesează. În România, la lapte vezi peste tot grupul Lactalis şi la bere, Ursus“, mai spune el.
Afirmaţia vine în contextul în care România este dependentă în unele categorii de mărfuri de importuri în proporţie de 80%, cum ar fi la carnea de porc, sau 50%, cum ar fi la laptele crud. „Şi francezii au o dependenţă de importuri, dar de 10-20% a necesarului pieţei lor, iar această dependenţă este dată de produse pe care nu pot să le producă“, a subliniat el.
Franţa are o poziţie privilegiată, fiind una intre cele mai mari ţări exportatoare de alimente din Europa şi din lume, pentru că este cea mai performantă economie agrară din UE şi a înţeles că agricultură nu înseamnă doar realizarea produsului primar agricol, ci înseamnă procesare, înseamnă industrie alimentară, înseamnă dezvoltarea pe verticală.
„Diferenţa între ce fac ei şi ce facem noi este că ei ştiu ce vor. Ministrul Agriculturii de la ei a zis «vrem să fim suverani pentru a cultiva, suverani pentru a recolta, suverani pentru a ne alimenta». La noi, Ministrul Agriculturii se întâlneşte cu marii procesatori, cu marii producători agricoli, moşierii care nu fac agricultură, ci înghit subvenţii. Dacă pentru Franţa, care este unul de cel mai mare exportator din lume, suveranitate înseamnă a cultiva şi a fi în magazine cu produsele lor pe raft, la noi suveralitate înseamnă ca majoritatea produselor cosnumate intern să vină de pe alte pieţe“, susţine Cornel Costescu.
În plus, el spune că în centrul economiei franceze este omul. „Franţa se bazează pe om. De fiecare dată când se întâmplă ceva în Franţa să iese afară şi politicienilor li se spune că oamenii sunt cei pentru care trebuie să facă politica, nu pentru mari industriaşi şi nici pentru interesele lor, ci pentru oameni“, susţine el.
În agricultură, în Franţa există o politică extraordinară în care fermierului i se spun ce să cultive. De exemplu, dacă are 10 hectare, trebuie să pui pe unul fasole, pe unul mazăre, pe unul grâu, pe unul porumb etc. Altfel, fermierii ar fi tentaţi să meargă pe cultura care le aduce un profit mare, care înseamnă risc de sărăcie şi de faliment.
„Aşa că statul impune fermierilor culturile; asta e politica de stat. În piaţă este nevoie de cantităţi de produse diferite şi diverse să satisfacă în primul rând nevoile pieţei lor interne. Asta înseamnă de fapt responsabilitate faţă de consumatori şi fermieri, siguranţa alimentară a populaţiei primează“, a completat el.
Apoi, el a făcut o paralelă între Franţa şi România în ceea ce priveşte subvenţiile şi spune că marii producători nu sunt subvenţionaţi, ci este limitată subvenţia, ca ei să facă performanţă. „Cu cât le dai mai mulţi bani unora foarte mari, cu atâta distrugi economia, mă distrugi pe mine, micul fermier, căci subvenţia este pentru mine, ca eu să pot să produc de calitate, să fac diversitate şi să trăiesc din munca mea. Acesta este rolul subvenţiilor, nu să bagi bani mulţi milionarilor în buzunar“, a completat el.
Pe când, realitatea în România arată că jumătate din banii de subvenţii se duc la marile exploataţii agricole. „Ei n-au voie să ia subvenţii. Ei trebuie să-şi gestioneze afacerile, nu trebuie să ia banii cu care ar trebui să crească cei mici. Dar, în România sunt fermieri care iau milioane de euro şi zeci de milioane.“
În Franţa, conform statisticilor, fermele sunt de dimensiuni medii, de 20 până la 100 de hectare, în timp ce România are 2 ferme extrem de mici, de până în 5 hectare, şi ferme de zeci de mii de hectare. „Astfel, noi mâncăm ce vine de la fermierul francez, german, italian de peste tot din lume.“
