Toate cifrele din economie arată că România traversează una dintre cele mai bune perioade din punctul de vedere al consumului din ultimii 25 de ani, însă creşterea îndatorării şi a deficitelor externe ne poate arunca iarăşi în degringoladă dacă dezechilibrele nu sunt ţinute în frâu.
Exuberanţa populaţiei în a cheltui se vede nu numai în creşterea retailului la şase luni cu 18 – 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în aglomeraţia de pe Valea Prahovei sau de pe Transfăgărăşan, unde cozile de Sfânta Maria au fost de kilometri, ci şi în date brute precum retragerile de la bancomate.
În al doilea trimestru din 2016 românii au retras de la bancomate 37,7 mld. lei (8,4 mld. euro), cu 17% mai mult decât în trimestrul doi din 2015 şi cu 8% mai mult decât în trimestrul patru din 2015, în general cel mai bun trimestru din an în ceea ce priveşte consumul.
Creşterea retragerilor de la bancomate s-a accelerat în trimestrul doi din 2016 până la 17%, faţă de plus 13% în T1 din 2016 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, pe măsură ce oamenii au prins încredere că reducerile de TVA nu vor fi compensate de alte eventuale creşteri de taxe şi că actualul guvern nu se dă în lături de la majorări salariale.
Dacă ritmul de 17% se va menţine pe tot anul 2016, cash-ul retras din bancomate se va duce la 34 mld. euro, adică mai mult cu 5 mld. euro faţă de cele 29 mld. euro în echivalent retrase în 2015.
Sunt cinci miliarde de euro în plus pe masă în 2016 şi este uimitor cât de previzibili sunt consumatorii români: au primit la salariu plus 14%, aşa cum arată statisticile privind salariul mediu – care a atins 2.078 lei în iunie 2016 - şi au retras de la bancomate chiar cu 17% mai mult.
Morişca se învârte în economie, există încredere şi bani, însă din păcate acest spaţiu de respiro macroeconomic nu este folosit pentru accelerarea investiţiilor. Deocamdată, companiile sunt prudente, astfel încât stocul creditelor pe termen lung este în scădere, până la 14 mld. euro în iunie 2016, faţă de 15 mld. euro în iunie 2015.
Acum rolul hotărâtor în a orienta resursele în economie către viitor ar trebui să îi aparţină statului. Este timpul să fie dat drumul la investiţii în infrastructură de toate tipurile. Banii suplimentari trimişi în consum fără o influenţare a ofertei locale de bunuri şi servicii sunt toxici, iar „driver-ul” ofertei locale este infrastructura.
Cinci miliarde de euro în plus retraşi de la bancomate sunt o binecuvântare atât pentru profiturile băncilor, pentru retaileri şi bineînţeles pentru consumatori, însă întrebarea este pe ce butoane ar trebui apăsat astfel încât aceşti bani suplimentari din consum să creeze creştere de investiţii şi de productivitate.
În acest sens, Consiliul Fiscal a avertizat serios privind concomitenţa unor măsuri care pot duce la decapitalizarea firmelor private – scăderea impozitului pe dividende, în contradicţie cu menţinerea impozitului zero la profitul reinvestit.
Se impune activarea unor pârghii macroeconomice prin care să se urmărească creşterea ratei de investiţii în PIB, în condiţiile în care ponderea consumului probabil că se va duce spre 85% pe trimestrul doi din 2016 faţă de 82% în primul trimestru, evoluţie care va fi vizibilă când vor veni datele detaliate privind PIB-ul pe semestrul I din 2016.
Altfel, deficitele bugetare de peste 3% din PIB care se prefigurează atât pentru 2016, cât şi pentru 2017 vor fi de fapt bani irosiţi, vor fi creştere de business pentru producătorii din ţările de import ale României. Ne împrumutăm să le dăm la alţii piaţă de desfacere – reţetă sigură de derapaj.
