Presa online a umplut spaţiul public cu veşti de la Banca Centrală Europeană, care a făcut mai multe analize aprofundate, le-a pus cap la cap, apoi a pus concluzia. Fără să treacă de harta Zonei Euro şi nici mai departe de orizontul anului 2022! Calculele au conturat, pentru anii 2020, 2021 şi 2022, o contracţie economică între 5 şi 12 la sută.
De ce o marjă atât de mare? Pentru că analizele experţilor de la BCE au luat ca bază de plecare efectele restricţiilor impuse lumii întregi de Covid-19. Desigur, cele de până acum. Iar singura certitudine pe care o avem, în legătură cu efectele acestor restricţii, este că sunt... incerte.
Ar fi riscant ca noi, care suntem încă în afara Zonei Euro, să ne legănăm în iluzia că respectivele prognoze, care oricum au un anumit grad de incertitudine, nu ne privesc. Criza ce a făcut explozie în toamna lui 2009, şi a tot durat, ne-a învăţat că multe dintre întâmplările din Zona Euro au fost reproduse la noi cu accente grave. România a avut, în 2009, una dintre cele mai dure recesiuni din întreaga Europă. Totodată, să nu uităm că exporturile şi importurile noastre sunt legate în proporţii dominante de Zona Euro. Iar lumea în care trăim, toată, este dominată de incertitudini, de vulnerabilităţi şi de riscuri. Poate că au dreptate acei esteţi ai limbii care au fost deranjaţi de folosirea cuvântului război pentru definirea confruntării cu virusul ce bântuie acum lumea, la urma-urmei un război este... ceea ce toţi ştim că este, dar nu e mai puţin adevărat că pandemia ce răscoleşte încă planeta produce efecte a căror magnitudine şi viteză de înaintare nu au mai fost întâlnite după Al Doilea Război Mondial.
„Toamna bobocilor“ va veni, deci, după ce vor fi fost încheiate conturile în decembrie 2022. Şi prognozele de acum vor fi trecut, atunci, proba timpului, sigur, după ce vor fi fost înregistrate şi rezultatele din vara anului 2021, când se presupune că va fi vârful efectelor economice lăsate în urmă de restricţiile antipandemie. Şi asta dacă, bineînţeles - după ce vom trece la jumătatea lunii mai de la starea de urgenţă la starea de alertă - nu va fi nevoie de o nouă stare de urgenţă. Şi dacă, totodată, măsurile ce vor fi adoptate, la nivel naţional şi în companii, pentru contracararea turbulenţelor economice prin care trecem nu-şi vor atinge ţintele.
Suportăm, în actuala perioadă, un concurs de turbulenţe în planul economiei, ca „bonus“ la contaminările şi decesele produse de pandemie. Pe fundalul unei probleme globale cronice, nerezolvate, care este criza climatică, având efecte locale specifice - şi nu mă voi referi acum la eterna poluare – se profilează noi îngrijorări legate de agricultură. Realităţile din acest sector de bază al economiei, fără irigaţii, fără strategii de eficientizare şi fără forţă de muncă suficientă, ne atrag atenţia asupra pericolului creşterii cererii de bunuri alimentare importate. Dublat de un alt pericol, la fel de mare – ce este posibil să se contureze pe fundalul contracţiilor economice prezise, dacă ele se vor adeveri – acela de a vedea firme care capotează, locuri de muncă dispărute, venituri amputate. Toate acestea ar putea dubla contracţiile economice inducând grave probleme sociale.
Marile companii din lumea largă, îndeosebi cele cu blazon ereditar puternic, care ani îndelungaţi au aruncat în focul concurenţei generaţii succesive de specialişti performanţi şi au urcat necontenit prestigiul mărcilor ce le-au configurat anvergura, caută şi găsesc soluţii dintre cele mai bune de a merge mai departe. Din banii păstraţi pentru zile grele angajează prestigioşi istorici ai economiei, care să le scotocească trecutul şi să aducă în lumina prezentului experienţele şi iniţiativele cele mai valoroase. Mai cu seamă pe acelea ce s-au dovedit soluţii bune în depăşirea momentelor de încetiniri ale creşterii valorii adăugate, de stagnări sau de crize. Deviza lor ţine de un bun instinct de supravieţuire: azi, când căutăm NORDUL, să ne uităm unde l-am găsit ieri.
Alţi bani, tot dintre cei strânşi pentru zile grele, sunt cheltuiţi cu experţi specializaţi în analiza liniilor orizontale: ce fac ceilalţi, mai ales concurenţii, ce tehnologii, ce soluţii sunt acum cele mai eficiente; şi a liniilor verticale, reprezentând drumurile cele mai scurte ce duc spre viitor. Trei scopuri fiind în prim-plan: ce preluări de afaceri se conturează, ce noi parteneriate devin posibile, cum poate fi maximizat profitul.
Noi, care nu avem firme cu blazon ereditar, iar din trecutul pe care istoria de după Al Doilea Război Mondial, până azi, ni l-a dat... firmele româneşti au moştenit prea multe poveri, şi nici nu au strâns bani pentru zile grele, nu avem totuşi dreptul să ignorăm nici prima, nici a doua soluţie. Doar a devenit mult prea actuală butada că o firmă cu zece angajaţi se conduce în acelaşi stil ca o multinaţională. Cu o nuanţă, desigur, în ceea ce ne priveşte: când căutăm şi noi NORDUL, să analizăm şi greşelile din cauza cărora am rătăcit în trecut drumul.
