Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: Cum au stricat patru „lebede negre“ media inflaţiei

Adrian Vasilescu, BNR: Cum au stricat patru „lebede negre“ media inflaţiei

Autor: Adrian Vasilescu

15.09.2021, 00:05 3186

Inflaţia, măsură relevantă a sănătăţii economiei si motiv de mari nelinişti, este un fenomen perfid; fenomen cu mai multe feţe - ascunse sau la vedere - adesea cu conotaţii psihologice trecute cu vederea de analişti. De aici confuziile de interpretare în spaţiul public, inclusiv în dezbateri cu participarea unor formatori de opinie cu notorietate, în care se interferează  frecvent analize corecte cu analize incorecte, declaraţii adevărate cu declaraţii neadevărate. Ignorând-se atributele inflaţiei  rezultate din  procese de anvergură, ce antrenează totalitatea  mărfurilor din piaţa de consum, alimentare, nealimentare şi servicii, ponderile lor şi influenţele asupra mediei preţurilor din cele trei mari clase de mărfuri şi asupra mediei generale.

Cum se ajunge la confuzii? Prin sfidarea complexităţii mecanismului inflaţionist. Şi prin răspândirea - cu sau fără intenţie - a unor  simple impresii,   rostite în spaţiul public cu aerul unor judecăţi generate de  informări solide. Aşa  s-a întâmplat de-a lungul lunii august,  când publicului i s-a tot spus că inflaţia în România se învolburează din cauza scumpirii mărfurilor alimentare si a facturilor încărcate la energie. Deşi,  după ce statisticienii au tras linie şi au calculat,  am  putut să vedem cu toţii că numai una din cele două cauze invocate s-a  adeverit.  Pentru că, în medie, preţurile la alimente nu numai că n-au crescut, ba, chiar au scăzut. Au crescut însă preţurile la energie electrică, la gaze, la combustibili şi la ţigări. Chiar au explodat! Iar explozia  a fost atât de puternică încât a stricat media generală a inflaţiei.

Voi detalia. Preţurile la alimente au scăzut. Nu cu mult, cu numai 0,05 la sută. Dar totuşi  au scăzut, nu au crescut!  Cu patru excepţii. Prima - şi singura edificatoare cu adevărat - fiind creşterea preţului la uleiul comestibil. O marfă cu pondere mică, de numai 62 de puncte dintr-un  total de 10.000, dar cu un surplus de „combustibil“ inflaţionist. Si cum,  lună de lună, de la începutul acestui an, uleiul s-a scumpit cu mult peste media generală, rata anualizată din august a urcat îngrijorător la 21,27 la sută. Dominând de departe grupul de patru categorii de produse alimentare cu creşteri semnificative de preţuri în care au mai intrat telemeaua de oi, peştele proaspăt şi  preparatele din carne. Patru excepţii între mii de preţuri. În schimb, s-au ieftinit semnificativ fructele proaspete,  ambele lor rate, lunară şi anualizată, fiind cu semnul minus; citricele, a căror  medie anualizată  are de asemenea semnul minus; şi pâinea, cu preţ în scădere, dar cu semnul plus la ambele rate. Media lunară, sub zero,  a preţurilor la clasa mărfurilor alimentare, a influenţat media lor anualizată, ce s-a poziţionat sub  jumătatea mediei generale a inflaţiei pe august de 5,25 la sută.

La servicii, ca şi la alimente, a rezultat tot o  rată anualizată apropiată de  jumătatea celei generale. Deşi, aici, a fost înregistrat un vârf: cea mai mare rată lunară din piaţa de consum, de 23,99 la sută, la transporturi aeriene. Cum însă ponderea acestei poziţii în tabloul general al preţurilor  este de numai 4 puncte, la care se adaugă ieftinirile din vară, rata anualizată a ieşit  preponderent negativă: minus 13,14 la sută. Cele mai multe  rate lunare  au totalizat creşteri nesemnificative: 0,06 la chirii în condiţiile în care chiriile se scumpesc în toată lumea, 0,04 la telefoane într-o ţară cu multe milioane de „telefonişti“, 0,16 la sută la serviciile de igienă şi cosmetică, 0,25 la sută la cazarea în unităţile hoteliere şi

0,39 la sută la îngrijire medicală în plină criză a sănătăţii publice. Chiar şi reparaţiile în atelierele de îmbrăcăminte şi încălţăminte, aglomerate în acest timp de criză, au înregistrat  de asemenea o creştere de numai 0,39 la sută, secondată de o rată de numai 0,32 la sută la serviciile oferite în restaurante, cafenele şi cantine.

Este, deci, firească întrebarea: de unde a ieşit această medie generală a inflaţiei anualizate de 5,25 la sută? Se înţelege că, exclusiv, din clasa mărfurilor nealimentare, unde rata anualizată a urcat până la 7,92 la sută. Paradoxal este însă faptul că şi aici dominante sunt ratele lunare cuminţi, între 0,03 la sută şi 0,22 la sută, în dreptul unor preţuri ale produselor  cu cerere mare în această perioadă, cum sunt medicamentele, articolele medicale,  îmbrăcămintea, încălţămintea, articolele de menaj, detergenţii sau articolele de igienă şi cosmetică.

Trăgând linie şi calculând, constatăm că toate acele preţuri, din cele trei clase, înscrise  sub indicativul statistic „CORE 2 ajustat“, ce reprezintă măsura inflaţiei pe care de regulă o influenţează politica monetară, au o rată generală pe 12 luni de numai 3,17 la sută. Cu două puncte procentuale, deci, sub rata anualizată a inflaţiei din luna august.

Găsim aici şi motivul deciziei BNR din vară, de a nu modifica rata dobânzii de politică monetară de 1,25 la sută, însoţită de afirmaţia publică a guvernatorului că dobânda nu va mai coborî în actuala conjunctură. Lăsând să se înţeleagă că, dacă împrejurările o vor impune, BNR va urca dobânda pentru a stăvili inflaţia. De ce n-a urcat-o astă vară? Pentru că încă nu se impunea o decizie radicală, ce inevitabil ar fi avut efecte negative asupra creşterii economice şi care, în acelaşi timp, ar fi scumpit creditele.

Este limpede că surplusul de inflaţie de două puncte procentuale, de la rata anualizată CORE 2 ajustat, de numai 3,17 la sută, la rata generală de 5,25 la sută,  îşi  are cauza unică în grupa produselor ale căror preţuri, în mod obiectiv, nu sunt influenţate de politica  monetară. O grupă ce cuprinde preţurile reglementate, de care mai sunt „agăţate“ cele recent liberalizate,  la energie electrică şi  la gaze, preţurile volatile, la legume, fructe, ouă,  preţurile la combustibil, la produsele din tutun şi la băuturile alcoolice. Patru dintre ele,  reprezentând creşterile de preţuri  la energie electrică, la gaze, la combustibili şi la ţigări, şi-au luat zborul din celebra carte a lui Taleb „Lebedele negre“. Taleb numind „lebede negre“ acele evenimente care, deşi intervin rar în viaţa economică, induc efecte negative puternice. Cu medii anualizate de 5,30 (ţigările), 14, 11 (combustibilul),

20,55 (gazele) şi 20,65 (energia electrică) şi cu cele mai mari ponderi în tabloul preţurilor de consum, cele patru „lebede negre“ au umflat media generală a creşterii preţurilor de consum, urcând-o de la 3,17 la 5,25 la sută.

AFACERI DE LA ZERO