Numărul de tranzacţii peste hotare anunţate de companiile chinezeşti a depăşit recordul anului trecut înainte de sfârşitul primului semestru al acestui an, China putând deveni cel mai mare cumpărător de companii străine din lume pentru prima dată în istorie, potrivit Dealogic. În acelaşi timp, companiile chinezeşti au ajuns la un record şi în ceea ce priveşte numărul de tranzacţii eşuate, scrie The Wall Street Journal.
Nu este o coincidenţă că boom-ul tranzacţiilor peste hotare anunţate de chinezi survine într-o perioadă în care companiile şi persoanele fizice din această ţară îşi duc banii în afară, pentru a evita o aşteptată depreciere a yuanului sau pur şi simplu pentru ca activele să nu poată ajunge sub controlul Beijingului. Iar eşecurile recente au avut loc în timp ce Beijingul ia măsuri pentru a contracara ieşirea acestor fonduri. Un alt aspect este legat de caracterul opac al companiilor implicate şi al proprietarilor şi autorităţilor care determină ceea ce este şi ceea ce nu este permis.
În ultimul rând, este vorba de motivele din spatele deal-urilor, care pun autorităţile străine pe jar. Cea mai recentă tranzacţie a cărei soartă nu a fost încă hotărâtă este achiziţia de 1,57 miliarde de dolari a asigurătorului American Fidelity & Guaranty Life de către Anbang. Autorităţile americane au solicitat, dar nu au primit, informaţii financiare detaliate din partea Anbang. Nu este surprinzător că Anbang nu a oferit informaţiile cerute.
Eforturile de clarificare a structurii Anbang sau a sursei lichidităţilor acesteia au eşuat până acum. Acesta este al treilea deal propus de Anbang care întâmpină probleme. Cu câteva zile înaintea ultimului eşec al Anbang, unul dintre cei mai mari producători chinezi de echipamente de construcţii, Zoomlion, s-a retras dintr-o ofertă de achiziţionare, pentru 3,4 miliarde de dolari, a Terex.
Şi totuşi, cele mai multe deal-uri ale chinezilor reuşesc. Din cele mai mari 50 de deal-uri peste hotare încheiate de China de la începutul anului 2015, numai cinci au fost oficial retrase, în timp ce 19 urmează să fie încheiate.
La nivel mondial, companiile se retrag din tranzacţii într-un ritm record în acest an, companiile americane ocupând primele trei poziţii la acest capitol. Totuşi, în aceste cazuri, tranzacţiile au fost anulate în urma obiecţiilor formulate de autorităţi sau a unor modificări de legislaţie fiscală, şi nu în urma unor decizii unilaterale ale cumpărătorilor.
Deal-urile eşuate sunt un minus pentru autorităţile de la Beijing, care vor ca businessurile chinezeşti şi sistemul financiar al ţării să exercite o influenţă la nivel mondial similară cu cea a uriaşei sale economii. Acestea evidenţiază în acelaşi timp contradicţiile din China, care vor perpetua acest fenomen.
Cea mai evidentă priveşte moneda. Oficialii chinezi ştiu că un yuan mai slab va impulsiona economia ţării, însă semnele de depreciere au dus câteodată la ieşiri de capital. Însă în ultima lună Beijingul a reuşit atât să devalorizeze moneda locală la cel mai scăzut nivel din cinci ani, cât şi să stăvilească ieşirile de capital. Nu este clar dacă tranzacţiile eşuate s-au datorat acestui efort.
O altă contradicţie ţine de caracterul opac al structurilor corporate şi de reglementare ale Chinei. Mai este apoi legătura strânsă dintre companiile chinezeşti şi govern. Beijingul vrea să clădească industrii importante prin intermediul achiziţiilor, ceea ce transmite un mesaj clar guvernelor străine că deal-urile nu sunt realizate din motive pur economice.
Achiziţiile eşuate sporesc scepticismul ţintelor şi autorităţilor. Din această cauză, cât şi a yuanului mai slab, companiilor chineze le va fi din ce în ce mai greu să realizeze achiziţii.
